Discuție:Preoții comunei Racovița

Pagina Preoții comunei Racovița a fost propusă anterior pentru ștergere, dar discuția a dus la păstrarea ei. Puteți consulta discuția respectivă pentru eventualele comentarii relevante.

	Preoții comunei Racovița a fost propusă ca listă de calitate, dar în urma discuției s-a constatat că nu îndeplinea criteriile la acea vreme. Puteți să vă uitați la legăturile aflate mai jos, în istoricul listei, pentru a găsi pagina nominalizării, și să aflați de ce a fost respinsă.
13 martie 2011 Propunere listă de calitate Respins

Preoții comunei Racovița a fost introdus în lista articolelor bune la categoria Biografii, având în vedere criteriile aferente articolelor bune. Dacă puteți, sunteți invitat să participați la îmbunătățirea acestuia, iar dacă considerați că nu mai îndeplinește criteriile, puteți propune articolul spre reevaluare. Evaluat: 15 martie 2011. (Versiunea evaluată).

Lista este puțin alandala, în sensul că începând cu anii 1940 nu se mai înțelege cine a fost parohul Racoviței și cărui cult a aparținut. Din cuprinsul articolului rezultă că preotul Roadedeal, numit de Arhiepiscopia Ortodoxă a Sibiului, a păstorit inițial filia ortodoxă, adică pe cei câțiva ortodocși care s-au așezat în Racovița. Nu apare clar ce s-a întâmplat în 1948 cu parohul legitim al Racoviței și cum a ajuns preotul ortodox Roadedeal să preia biserica greco-catolică. Pe scurt, fie ar trebui scris un capitol separat despre desființarea parohiei unite (cu eventualele mișcări de rezistență), fie ar trebui evidențiat în dreptul preoților ce biserică (în sensul de cult) au servit. --Mihai Andrei (discuție) 19 septembrie 2010 00:44 (EEST)

Nu am niciun fel de date despre miscari de rezistenta sau orice fel de conflicte de atunci. Am pus un citat la Viata bisericeasca...&Biserica actuala a lui C. Lupea care a studiat problema. Chestiunea este oricum ambiguă deoarece in monografia publicata precum si in cea manuscris de la Astra el (Lupea) este ... sa zic... un adept al ortodoxismului, asa cum esti tu al celor greco-catolici, astfel incat nu m-as mira ca adevarul sa fie pe undeva la mijloc. Adica din tot ce am gasit in documente, la Racovita oamenii au trecut de bunavoie la ortodoxism, chiar daca acum 300 de ani au facut pasul invers cu mare greutate. De fapt, tinand cont ca adeptii ortodocsi au emigrat sau au fost expulzati, la formarea granitei militare, in proportie de 99%, in sat ramanand doar cateva familii care au acceptat trecerea la uniatie, eu cred ca putem spune ca greco-catolicii au trecut la ortodoxism si nu invers (cei care au fost ortodocsi ... apoi greco-catolici --> ortodocsi). E cam melanj ciudat aici si nu pot spune ceva ca n-am surse si e cercetare originala. Am facut modificari la preoti, A. Costea in mod logic a fost ultimul greco-catolic si Rodedeal primul ortodox. Un lucru interesant este ca penultimul preot contemporan a practicat un stil de predica... sa zic... mai greco-catolic decat ortodox. Dupa mine ortodoxismul a ajuns la putere de abia acum prin persoana lui I. Dumitru. Spun asta, chiar daca parintii mei au fost greco, apoi orto, eu fiind greco-orto-CRESTIN.--Asybaris ^aport 19 septembrie 2010 10:39 (EEST)

Dragă Asybaris, îmi cer scuze că-ți răspund de-abia acum, însă am fost prins cu altele. Observația ta este adevărată și foarte interesantă, de aceea cred că se cere receptată și rumegată bine. Faptul că ortodoxia extracarpatică a ajuns (sau reajuns) în Transilvania de-abia în persoana tinerilor preoți din zilele noastre, nu este pentru mine o noutate. Atâta, că ortodoxia extracarpatică nu este decât una din formele ortodoxiei, și nu Ortodoxia cu majusculă, așa cum cred unii. Consider că un Șaguna, care a promovat integrarea ortodoxiei transilvănene în Europa Centrală (prin arhitectura bisericilor - care nu face decât să reflecte formația spirituală a oamenilor -, prin disciplina ecleziastică, prin nivelul cultural și politic pe care l-a așezat), a fost un adevărat exponent al Ortodoxiei. Nimic din toate acestea la ortodoxia transilvană de astăzi, care pare că este pe ducă, înghițită fiind de cea de peste munți, care se autointitulează cu majusculă. Așa fiind, tot ceea ce a fost construit în Transilvania după 1989 în materie de biserici ortodoxe, este străin de spiritul locului. Asupra acestui fapt mi-a atras atenția un venerabil profesor, până nu demult membru în Comisia Zonală a Monumentelor Istorice. Mi-a spus că le-a atras atenția episcopilor ortodocși că în Transilvania bisericile ortodoxe n-au fost nicicând trilobate (adică cu absidele laterale în plan de trifoi, împreună cu absida principală), nici în evul mediu, nici altcândva (ajunge să mergi la bisericile voievodale din Țara Hațegului, la bisericile mănăstirești din piatră - de exemplu la Râmeț etc.), și că nu e potrivit să impună stilul ortodox muntenesc la ortodoxia din Transilvania, dar mi-a spus că au dat din umeri și că nu i-au urmat sfatul. Iar ceea ce se întâmplă în arhitectură, se întâmplă și în plan liturgic (unde și-a făcut apariția o muzică psaltică nazală, cu totul străină), dar și teologic, în sensul unei credințe mai mult magice și înspăimântătoare decât așezate, cuminți și raționale, cum am pomenit noi credința pe făgașul Școlii Ardelene. Cei de azi sunt dușmani declarați ai iluminismului, de la care cică s-ar trage toate relele. Ca să vezi că nu sunt deloc "adept al greco-catolicismului" în sensul în care domnul Lupea este "adeptul ortodoxismului", am să-ți atrag atenția asupra faptului că înșiși greco-catolicii de astăzi și-au cam pierdut direcția dată de înaintași în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, și s-au apucat să meargă pe căile întortocheate ale Balcanilor. În acest sens îmi va fi îngăduit să observ că Șaguna a fost mai aproape de Școala Ardeleană (nu numai în timp, ci și în program) decât episcopatul greco-catolic din zilele noastre. Ortodoxia transilvană a primit ca o concesie din partea comuniștilor dreptul de a-și păstra Facultatea de Teologie de la Sibiu, tocmai ca o contrapondere la Biserica Unită, desființată în 1948. Astfel, Biserica Ortodoxă Română a avut pentru trei decenii doar două facutăți de teologie: una la București și una la Sibiu. Dacă n-ar fi fost chestiunea uniților, comuniștii ar fi desființat cu siguranță și facultatea de la Sibiu. Dar au lăsat-o, iar ortodocșii de astăzi poate că nici nu-și dau seama câte le datorează - direct sau indirect - uniților. Ca să revenim la subiectul propriu zis al discuției și al articolului, generația preoților ortodocși formați la Sibiu în condițiile ultimelor raze de soare șagunian și transilvan se apropie la rândul ei de apus (în sens geografic bineînțeles, dar din păcate și în sens fiziologic), iar în urma lor vin tineri preoți care chiar dacă vor fi fiind trecut pe la Teologia din Sibiu, ori că au trecut pe acolo, ori pe la vreo facultate de peste munți, cam tot aia e. Cei tineri au fost învățați că iluminismul vine de la dracu, la fel ca toți papistașii cu luteranii lor cu tot, și că tot ce nu e ca în Regat, trebuie ras de pe fața pământului. Racovicenii, ca toți ardelenii cuminți și cumsecade, se vor lecui de acest gen de ortodoxie, care este de fapt un fanatism și o intoleranță sub masca religioasă a bărbilor lungi. Parafrazându-l pe Victor Ciorbea, aș spune că dacă ortodoxie le-a trebuit, atunci au primit-o pe pâine și o vor mai primi. Până când se vor mira că și ficiorii lor vor ajunge să se poarte ca la porțile orientului, dacă nu cumva deja se și poartă. Revenind la chestiunea punctuală cine a fost ultimul paroh unit al Racoviței, cred că acesta nu a fost părintele Costea, ci părintele Ilie Cismașiu. Spun aceasta pentru că Mitropolia de la Blaj nu-și putea permite să lase vacantă din 1945 până în 1948 o parohie atât de importantă ca Racovița. Anul 1948 a însemnat o cezură în viața tuturor parohiilor unite, de aceea aș fi foarte curios să aflu ce s-a întâmplat cu părintele Cismașiu după 1948. I-am dat numele pe google și am constatat că anterior fusese paroh la Bucium, în Țara Făgărașului. Unul din motivele pentru care comuniștii n-au reînființat în 1968 județul Făgăraș, a fost tocmai acela al rezistenței zonei respective împotriva comunismului. Așa județul Făgăraș a fost înghițit de Brașov, unde au fost colonizați sărmani moldoveni, mai ușor manevrabili pe calea socialismului biruitor. Uite-așa, istoria nu poate fi înțeleasă decât de jos în sus, de la exemplele concrete, care formează ca piesele unui puzzle tabloul de ansamblu. În această ordine de idei țin să te felicit pentru exemplul pe care ni-l dai tuturor cu Racovița, spre aducere aminte. Știu cât este de greu să mergi împotriva curentului și să păstrezi vie memoria, dar mai știu că este o cauză nobilă. Altfel ne-am pierde cu toții într-o amnezie colectivă, care ar face loc omului nou, ușor de manipulat, fără memorie și fără identitate. --Mihai Andrei (discuție) 22 septembrie 2010 22:18 (EEST)

Ai dreptate in ceea ce spui, vin cu o corectie vis a vis de C.Lupea. Cand am spus ca a fost un adept al ortodoxismului m-am referit la o balanta foarte fina intre greco si orto, care pentru el s-a inclinat la orto. Asta nu inseamna ca, autodidact fervent, el nu a fost FOARTE mandru de personalitatile bisericesti ale satului care au marcat spiritual, financiar si educational istoria comunitatii. Vreau sa zic: indiferent de care parte te-ai afla, nu se poate ca un om normal sa nu observi cele bune si cele rele ale celuilalt si sa nu te autocritici privindu-te pe tine insuti din exterior. In acest fel iti pastrezi echidistanta. De aceea spun, nu cred ca Lupea si-a pierdut echidistanta cu privire la momentul 1948. Chiar daca este ceva de consemnat, este ceva de natura minora. Oricum, la ce istorie s-a perindat prin Racovita, nu m-ar mira sa mai avem surprize. Iti multumesc pentru aprecieri, pe care eu spun ca le merit in mod colateral prin actiunea care am facut-o, adevaratele aprecieri le transmit mai departe inmemoriam lui C.Lupea si familiei lui prin persoana Catalinei Lupea. Numai bine.--Asybaris ^aport 23 septembrie 2010 09:23 (EEST)

Si ar mai fi ceva in perceptia pe care racovicenii cred ca au avut-o in balansul greco-orto. Datorita sau din cauza istoriei lor in viata de frontiera la marginea imperiului si din cauza memoriei de clasa tolerata pe care au avut-o pana la infiintarea granitei militare, cred ca sentimentul de apartenenta la religia lor stramoseasca, la romanii de peste munti s-a impregnat in năzuințele lor. Asa se explica si activitatea lor febrila in perioada 1848 sau in dorinta lor de a avea un sistem de educatie. Fara indoiala ca avand un statut superior fata de alte populatii din Ardeal, fiind graniceri (strajeri ai imperiului), au inteles din vreme rolul scolii si al educatiei, de aceea s-au implicat febril in Fondul scolastic al Regimentului I. De altfel cam tot sudul Ardealului are o istorie comuna in acest sens. Eu cred ca un Gheorghe Lazăr numai aici se putea naste. Că in judetul Fagaras a existat rezistenta impotriva comunismului la nivel social este un fapt dovedit istoric, dar acest lucru nu se putea intampla daca nu exista un spirit.. hai sa zicem, daca nu prea mult spus... superior in ceea ce priveste organizarea sociala si principiile dobandite de-a lungul timpului. Sa nu uitam ca regimul comunist a adus toti golanii si oamenii "slabi" in primarii si administratie. Or comunitatiile de frontiera erau obisnuite cu oameni ca Florienii, ca D. Dragoi, ca Moise Panga, etc., ca sa-i enumar numai pe cei din Racovita. Normal ca au opus rezistenta. E prea mult de discutat pe teme de acest fel si subiectivismul apare la fiecare pas, asa ca o las baltă.--Asybaris ^aport 23 septembrie 2010 12:11 (EEST)

Dragă Asybaris, afirmația legată de dorința țăranilor de a avea un sistem de educație trebuie puțin nuanțată. Societățile agrare au sistemul lor de valori, pe care întotdeauna l-au apărat cu ferocitate, de acest sistem de valori depinzând perpetuarea structurii sociale respective. Este același mecanism care funcționează la băștinașii de oriunde, care sunt foarte reticenți în a-și asuma normele străine de conduită, de port etc. Este resortul care a face ca femeile musulmane care-și lasă vălul, să fie excluse, dacă nu cumva chiar fizic (cum s-a întâmplat într-o speță de acum un an din Germania), din comunitate. Cei care sancționează comportamentul neconform sistemului străbun de valori sunt cel mai adesea rudele apropiate. Am avea o viziune foarte romantică dacă ne-am închipui că românii și secuii transilvăneni incluși în granița militară austriacă ar fi dat buzna în școlile grănicerești și ar fi adoptat hainele nemțești cu multă bucurie. Ei bine, avem izvoare istorice care ne arată că rezistența la modernitate a fost mare și în cazul societăților rurale din Transilvania. Copiii, cel puțin cei din primele generații, au fost duși la școală și la armată cu forța. Cântecele de cătănie, stilizate în zilele noastre ca afect antigerman și antimaghiar ("tună drace, tună drace ce-i tuna, în condeiul neamțului..., ca să nu poată azi să scrie pe ficiori în cătănie"), erau de fapt un mijloc de prelucrare socială a traumei ocazionate de modernitate. Buccow, cel stilizat drept dușman al ortodocșilor, a fost de fapt un agent al modernizării, al alfabetizării, al instituirii unui sistem sanitar în Transilvania (inclusiv acele cabine de toaletă, "privatele", au fost introduse, mai bine zis obligativitatea de a avea cabinele respective în fiecare gospodărie, a fost introdusă în timpul lui Buccow, prin forță publică). Desigur că din perspectiva de azi se pune întrebarea în ce măsură este justificată impunerea modernizării cu forța, însă autoritățile imperiale din secolul al XVIII-lea, cu pericolul otoman în spinare, pur și simplu au impus modernizarea cordonului sanitar de la frontiera răsăriteană, fără să-i întrebe pe supuși dacă binevoiesc sau nu. Democrația a fost articulată câteva decenii mai încolo, începând cu 1789. Desigur că năsăudenii și mărginenii au perceput modernizarea ca pe un jug, ceea ce a devenit în scrierea naționalistă figura "jugului Habsburgic". Mulți - nu numai români - ci și secuii de după Masacrul de la Siculeni - au preferat să ia calea pribegiei decât să se înregimenteze și să se uniformeze (în sens literal). În teoria politică din Germania se vorbește despre "Sozialdisziplinierung", adică despre disciplinarea socială. Concret, cei mai mulți nemți nu sunt punctuali pentru că așa le stă în gene, ci pentru că în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea așa au fost formați în biserică și școală, iar aceasta nu de dragul enoriașilor sau cetățenilor, ci din rațiuni publice. (Este motivul pentru care iozefinismul austriac s-a amestecat atât de tare în chestiuni ecleziastice: pentru că vroia să formeze supuși eficienți.) Este, printre altele, și motivul uniformării soldaților: nu de dragul esteticii, ci pentru că soldații uniformați sunt mai eficienți, au o coeziune mai mare, decât cetele îmbrăcate pestriț. Formarea conștiinței de grăniceri a avut loc pe parcursul secolului al XVIII-lea, nu de pe o zi pe alta. De-abia deveniți grăniceri și-au înțeles rolul, la fel cum de-abia după alfabetizare au înțeles rolul școlii și al educației. Coloana vertebrală a acestui sistem a fost fără îndoială Biserica Unită, de aceea comuniștii au lovit în ea cu atâta putere - pentru că au dorit să înfrângă centrul rezistenței la sovietizare. Biserica Unită a format, timp de două secole, caractere - ceea ce din păcate ortodoxia de peste munți n-a reușit. Rămâne de văzut cum se va împăca cu "jugul Uniunii Europene", pe care desigur că încearcă să-l fenteze, însă nu știu dacă va reuși. PS. Tocmai am căutat pe youtube cântecul la care am făcut referire. Am avut surpriza de a vedea acolo poza lui Aurel Florianu, încărcată de tine pe wikipedia. Sub filmulețul de pe youtube ([1]) chiar s-a înfiripat o discuție pe tema provenienței pozelor. A trebuit să zâmbesc... Îți mulțumesc încă o dată! --Mihai Andrei (discuție) 23 septembrie 2010 15:00 (EEST)

Da, nu contrazic nimic din ce spui tu mai sus, de "jug", de "forta", etc. Nu am pozitie diferita de a ta. Nu am comentat cum au ajuns la mentalitati, ci ce angoase au avut "datorita" jugului si ca peste tot au tinut minte ca a fost rau si nu de ce au ajuns la un nivel mai ridicat. Eu nu contest meritele Bisericii Unite, daca eu contestam asa ceva nu mai scriam despre viata bisericeasca a racovicenilor. Altii contesta, chestiunea e ca eu nu sunt habotnic, admir formarea de caractere indiferent care-i motorul pentru a realiza asa ceva. Din pacate, eu consider ca azi biserica si-a pierdut rolul modelator in societate si asta nu neaparat este ceva rau. A ridica osanale uneia sau alteia mi se pare o eroare. Pe mine nu ma reprezinta preafericitul daniel(sic) si nici nu ma pot reindrepta spre greco sau altceva. Ortodoxia mai devreme sau mai tarziu isi va arata falimentul, greco asa cum ai spus cerceteaza balcanii(sic). Oricine vine in Carpathian garden invata ceva nou si anume cum se pot incalca regulile. Noi suntem neobarbarii Europei cum zicea Octavian Paler. Pe plaiurile mioritice "jugul Uniunii Europene" este sortit esecului. Nu vad nicio "bătăiță", niciun jug pus cu forta pentru un bine colectiv. Poate indatorarea asta excesiva a romaniei(sic) sa fie un astfel de jug? Posibil. Daca da, atunci incepe dansul.--Asybaris ^aport 23 septembrie 2010 15:35 (EEST)

Da, e de ceva vreme pe youtube, l-am vazut mai de mult. Interesant cu husarul. lol.--Asybaris ^aport 23 septembrie 2010 15:39 (EEST)

Adus de la Wikipedia:Propuneri pentru liste de calitate/Preoții comunei Racovița.

Preoții comunei Racovița

Este o listă a tuturor preoților din Racovița, Sibiu care au putut fi identificați documentar de către Cornel Lupea.Asybaris01 (discuție) 6 martie 2011 12:19 (EET)

Articolul este mai mult decât o simplă listă. Calitatea informației mi se pare foarte bună, adică informațiile sunt adunate minuțios și profesionist. Propun acordarea calificativului de articol bun. --Mihai Andrei (discuție) 12 martie 2011 17:40 (EET)

Mutat la Wikipedia:Nominalizări articole bune, deoarece articolul nu este numai o listă.— Ionutzmovie discută 13 martie 2011 21:02 (EET)

Evaluare AB

Această evaluare este transclusă de la Discuție:Preoții comunei Racovița/AB1. Legătura de modificare pentru această secțiune poate fi folosită pentru a adăuga comentarii.

Evaluare AB (vedeți criteriile)

1. Este bine scris.

   a (în proză): b (Manual de stil):

2. Să prezinte informații corecte ce pot fi verificate.

   a (referințe): b (citează surse de încredere): c (fără cercetare originală):

3. Acoperă bine subiectul.

   a (aspecte majore): b (se concentrează asupra subiectului):

4. Nu încalcă PDVN.

   Prezintă diferitele puncte de vedere în mod cinstit:

5. Este stabil.

   Nu există dispute etc.:

6. Este ilustrat, dacă posibil, de imagini.

   a (au o licență adecvată): b (sunt relevante subiectului și sunt însoțite de descrieri adecvate): .

7. Per total:

   Aprobat/Respins:

Articolul are și o secțiune listă acceptabilă la AB. Felicitări pentru articol și mulțumim pentru efortul depus în documentare.— Ionutzmovie discută 15 martie 2011 18:41 (EET)