Dextrometorfan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dextrometorfan
Dextromethorphan.svg
Identificare
Număr CAS125-71-3[1]  Modificați la Wikidata
PubChem5360696[2]  Modificați la Wikidata
DrugBank00514[3]  Modificați la Wikidata
ChemSpider13109865[4]  Modificați la Wikidata
UNII7355X3ROTS[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD03742  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL52440[5]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₈H₂₅NO[2]  Modificați la Wikidata
Masă molară271,193614 u.a.m.[6]  Modificați la Wikidata

Dextrometorfanul (sau DXM cum este cunoscut in randul consumatorilor de droguri) este o substanță sintetică derivată din tebaină, fiind folosit ca antitusiv pe piața medicală. Când este depășită doza normală (supradozare), dextrometorfanul acționează asupra receptorilor NMDA ca un disociativ halucinogen și parțial analgezic. Deși are "rădăcini" opioide (tebaina fiind un alcaloid natural al plantei de mac, pe lângă morfină sau codeină), dextrometorfanul în sine nu este un opioid, acționând asupra altor receptori nervoși decât celor folosiți în cazul consumului de opioide.

Dextrometorfanul este cunoscut in randul consumatorilor de droguri ca un drog disociativ si psihedelic. (halucinatii vizuale/auditive, senzatia de "plutire", vise cu ochii deschisi sunt cateva dintre efectele supradozarii cu dextrometorfan)

Consumul îndelungat de dextrometorfan (în doze care depășesc de cel puțin 5 ori indicațiile farmaceutice) duce în multe din cazuri la pierderi de memorie, instabilitate emoțională, dificultăți în concentrare, insuficiență hepatică (fiind metabolizat renal). Anumite experimente pe cobai izolate din SUA asupra disociativelor certifică prezența unor așa-numite leziuni ale lui Olney ("Olney's lesions") care apar după consumul oral de disociative, leziunile constând în vacuole ireversibile în anumite leziuni ale creierului. Deși aceste experimente nu dovedesc clar prezența aceluiași risc și la oameni, experții sunt de părere că acest scenariu e destul de probabil, explicând, eventual, anumite componente din comportamentul și fondul psihologic din observarea subiecților care au avut o istorie de folosire a dextrometorfanului. Cele trei disociative principale cunoscute și folosite și în cadrul acestor experimente sunt ketamina, dextrometorfanul și PCP-ul, dintre care primul, folosit în scopuri recreaționale, este cel mai inofensiv, dextrometorfanul situându-se undeva pe la mijloc.

În România, se găsește în mărci precum Tussin Forte, Rofedex, Bioflu, Robitussin si se eliberează pe baza unei prescripții medicale.

Conform datelor din iunie 2018, Republica Moldova: Diacol, Therasil-D.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Unique Ingredient Identifier[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ a b c d e f g h i j k l „Dextrometorfan”, dextromethorphan (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b Dextromethorphan (în engleză), DrugBank, accesat în  
  4. ^ a b Dextromethorphan (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b DEXTROMETHORPHAN (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b „Dextrometorfan”, dextromethorphan (în engleză), PubChem, accesat în  


Opiacee  editează

Alfentanil Buprenorfină Carfentanil Codeină Codeinonă Dextropropoxifen Dextrometorfan Heroină Dihidrocodeină Fentanil Hidrocodonă Hidromorfonă Metadonă Morfină Morfinonă Oxicodonă Oximorfonă Petidină Remifentanil Sufentanil Tramadol