Forțele Armate Austro-Ungare

Forțele armate terestre austro-ungare

Activă	1867-1918
Țară	Austro-Ungaria
Apartenență	Împăratul Austriei & Regele Apostolic al Ungariei
Ramură	Armata Comună ces. și reg. Forțele teritoriale ces. reg. Honvezimea reg. ung.
Modifică date / text

Forțele armate terestre austro-ungare (în germană Landstreitkräfte Österreich-Ungarns, în maghiară Császári és Királyi Hadsereg), au reprezentat totalitatea trupelor militare de uscat ale Monarhiei Austro-Ungare pe perioada existenței sale (1867–1918) fiind formate mai multe componente Armata comună cesară (și) regală, Forțele teritoriale cesaro-regale, respectiv Forțele teritoriale regale ungare (care aveau o componentă croato-slavonă). Cele două structuri teritoriale au fost create în 1869, corespondând fiecărei entități care compunea monarhia dualistă. În 1886 sunt înființate milițiile (gloatele) teritoriale^[1] (k.k. Landsturm, respectiv m. kir. Népfelkelés) care urmau să fie mobilizate doar în caz de război. Armata terestră compunea împreună cu Marina de Război puterea armată (k.u.k. Wehrmacht) a Dublei Monarhii.

Regimente cu pondere românească însemnată[modificare | modificare sursă]

Regimente de linie[modificare | modificare sursă]

Regimentele cu pondere românească însemnată din Transilvania și Banat erau cuprinse în Corpul XII de Armată (Sibiu) și Corpul VII de Armată (Timișoara).^[2]

IR 02 Brașov (27%)
IR 05 Sătmar (39%)
IR 33 Arad (54%)
IR 37 Oradea Mare (49%)
IR 43 Caransebeș (78%)
IR 50 Alba Iulia (71%)
IR 51 Cluj (72%)
IR 61 Timișoara (38%)
IR 62 Târgu Mureș (46%)
IR 63 Bistrița (73%)
IR 64 Orăștie (86%)

Regimente de Honvezi[modificare | modificare sursă]

HIR 04 Oradea
HIR 12 Sătmar
HIR 21 Cluj
HIR 22 Târgu Mureș
HIR 23 Sibiu
HIR 24 Brașov (majoritar secuiesc)
HIR 32 Dej

Regimente de Landwehr[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește Bucovina, aici exista regimentul majoritar românesc IR 41 Cernăuți, cu o pondere de 54% români.

Generali români[modificare | modificare sursă]

Ioan Boeriu, general (Feldmarschalleutnant), purtător al Ordinului Maria Terezia
Gheorghe Domășnean, general
Petru baron Duca de Kádár, general de infanterie (Feldzeugmeister) și consilier și conferințiar de stat al împăratului
Dionisie Florianu, general-maior
Alexandru Lupu, general
Dănilă Papp, general
Leonida baron de Pop, general de infanterie și adjutant general al împaratului

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Pentru forța armată maritimă a Austro-Ungariei vezi: Marina imperială austro-ungară.

Înaltul Comandament al Armatei Austro-Ungare

Note[modificare | modificare sursă]

^ Rothenberg, Gunther (1998). The Army of Francis Joseph. Purdue University Press. p. 109.
^ Ioan I. Șerban, Românii în armata austro-ungară în anii primului război mondial, în: Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 2-3 (1998-1999), pag. 206.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Maximilian Ehnl, Die österreichisch-ungarische Landmacht nach Aufbau, Gliederung, Friedensgarnison, Einteilung und nationaler Zusammensetzung im Sommer 1914 (Österreich-Ungarns letzter Krieg, Ergänzungsheft 9), Wien 1934;
Liviu Maior, Românii în armata habsburgică. Soldați și ofițeri uitați, Ed. Academiei, București 2004;
Adam Wandruszka (editor), Die Habsburgermonarchie 1848-1918. Die bewaffnete Macht, vol. V, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien 1987.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Dan-Simion Grecu, Aspecte ale vieții preoților militari români din armata austro-ungară (1914-1918)^{[nefuncțională]}, în: Buletinul Cercului de Studii de Istorie Poștală din Ardeal, Banat și Bucovina, an XII, nr. 3.

[1] Rothenberg, Gunther (1998). The Army of Francis Joseph. Purdue University Press. p. 109.

[2] Ioan I. Șerban, Românii în armata austro-ungară în anii primului război mondial, în: Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 2-3 (1998-1999), pag. 206.

[1]

[2]