Constantin Virgil Gheorghiu
| Constantin Virgil Gheorghiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3]  Războieni, județul Neamț, România[1] |
| Decedat | (75 de ani)[2][3][4] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Passy[*] |
| Cetățenie |  România.svg){kind=small} Franța[5] |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | diplomat romancier[*] scriitor preot ortodox[*] |
| Limbi vorbite | limba română[6] limba franceză |
| Activitate | |
| Partid politic | Cruciada Românismului |
| Studii | Universitatea din Heidelberg Universitatea din București[1] |
| Limbi | limba franceză |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România – d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.
Note biografice[modificare | modificare sursă]
Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.
Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.
După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.
În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Germania, unde s-a refugiat 1944 (imediat ce sovieticii au intrat în România), pentru ca în 1948, după ce-a fost eliberat din arest de americani, să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.
În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg (în Germania de Vest), astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.
Opera[modificare | modificare sursă]
Iată o listă cronologică a cărților publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:[7]
- romanul Taraful de noapte (Editura Fortuna)
- Viața de toate zilele a poetului ("La vie de tous le jours du poète") – poezie, Editura "Cartea Românească", 1937;
- Caligrafie pe zăpadă ("Calligraphie sur neige") – poezie, Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, București, 1940;
- Armand Călinescu (Armand Calinesco), Editura Socec, București, 1940;
- Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite ("Le rives du Dniestr sont en flammes"), cu o scrisoare de Tudor Arghezi, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940 — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”;
- Cu submarinul la asediul Sevastopolului ("Avec le sus-marin à l'assault de Sébastopol"), Editura Națională, București, 1942;
- Am luptat în Crimeea ("Je combattu en Crimée"), reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942
- Ceasul de rugăciune ("L'Heure de la prière") – poezie, cu un portret de R. Rybickza, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942;
- Ultima oră ("La dernière heure"), Editura Națională, București, 1943;
- Rumänische Märchen ("Povești românești"/ Contes roumains), Eibandentwurf (?) de Eugen Dörr, editura "Ähren", Heidelberg, Germania, 1948;
- La vingt-cinquième heure ("Ora a douăzeci și cincea"/ "Ora 25"), roman tradus în română de Monique Saint-Côme, cu prefața de Gabriel Marcel, Plon, editura „Feux Croisés”, Paris, 1949
- ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn
- De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle ("De la al 25-lea ceas, la momentul eternității")
- Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
- Perahim - Rendez-vous à l'infini ("Perahim - Ne vedem la infinit")
- La Seconde Chance (1952) ["A doua șansă"], Editura Plon, Paris, tradus din română de Livia Lamoure
- Les Sacrifiés du Danube (1957) ["Jertfele Dunării"]
- La Maison de Petrodava (1961) ["Locuința Petrodavei"]
- Les Immortels d'Agapia (1964) ["Nemuritorii Agapiei"]
- Dieu Paris (1964) ["Zeul Paris"]
- L’oeil américain („Ochiul american”) (1972) – roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
- Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit; de exemplu, se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni din timpul revoltei legionare;
- După romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010). [8]
- Les Inconnus de Heidelberg ("Necunoscuții din Heidelberg"), Plon, 1977, 251 de pagini. ISBN 2259001955, ISBN 9782259001953. Traducere în limba română: Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2015, 256 de pagini ISBN 978-983-136-466-7
- Viața lui Mahomed, traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2016, 500 de pagini, ISBN 978-973-136-524-4
- "Sfântul Ambrozie al Milanului", traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2013, 301 pagini, ISBN 978-973-136-375-2
A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși, nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă vreun act necinstit.[judecată de valoare]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b https://www-ceeol-com.wikipedialibrary.idm.oclc.org/search/viewpdf?id=944631 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Constantin Virgil Gheorghiu, SNAC, accesat în
- ^ C. Virgil Gheorghiu, Find a Grave, accesat în
- ^ https://www.milligazette.com/news/12-special-reports/15231-special-issue-of-taha-magazine-released/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ C. Virgil Gheorghiu - Ora 25, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2016, ISBN 978-606-8680-50-7, Introducere, Opera lui Constantin Virgil Gheorghiu, paginile LXVII - LXX
- ^ Ce mai citim? Omul care calatorea singur, de Constantin Virgil Gheorghiu, 9 iunie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Ce urmărește de fapt proletarizarea? Arhivat în , la Wayback Machine., jurnal.md
- http://www.romlit.ro/sclavia_ascuns Arhivat în , la Wayback Machine. Marius Mihet în „Romania literară”
- Memoriile lui Constantin Virgil Gheorghiu, 14 mai 2005, Eugen Simion, Ziua
- Români în lume, balcanii.ro
- Constantin Virgil Gheorghiu, „poetul lui Hristos și al României“ Arhivat în , la Wayback Machine., 17 aprilie 2008, Pr. Ioan Neculoiu, Ziarul Lumina
- Constantin Virgil Gheorghiu, 6 februarie 2013, Radu Alexandru, CrestinOrtodox.ro