Constantin A. Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin A. Ionescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician Modificați la Wikidata

Constantin A. Ionescu (n. 12 noiembrie 1912 - d. 8 iunie 1995) a fost un etnomuzicolog, pedagog, psiholog și profesor universitar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin A. Ionescu s-a născut la 23 noiembrie 1912 în satul Moșteni-Greci, comuna Boțești, județul Argeș. Între anii 1924 - 1932 frecventează cursurile Seminarului Central din București,având profesori pe Părintele Petre Partenie (Director al Seminarului Central între 1926 - 1940), Popescu M. Teodor ,Ion Popescu - Pasărea (muzică bisericească ), George Breazul ( Muzică vocală ). Profesorul Ion Popescu -Pasărea - marele pedagog național al muzicii bisericești - îl însărcinează în ultimii ani de seminar cu dirijarea Corului Seminarului Central[1] și-l îndeamnă să se înscrie la Conservatorul Din București.

Între anii 1932 - 1936 urmează cursurile Conservatorului din București , având profesori renumiți ca Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) ,Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, forme muzicale ) ,George Breazul (enciclopedia și istoria muzicii) , Faust Nicolescu ( teorie solfegiu n) , Mihail Jora ( armonie, contrapunct , fugă ) , Ștefan Popescu ( dirijat cor și compoziție corală bisericească ), desăvârșindu-și studiile muzicale la Academia de Muzică Religioasă din București între anii 1936 - 1938 , având profesori pe : Preotul Ion D. Petrescu , Ion Popescu - Pasărea (fostul său profesor de muzică bisericească în Seminar) , Paul Constantinescu , Ion Dumitrescu.

Între anii 1939 - 1943 urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București , fiind îndrumat și sprijinit de profesorii Petre P. Negulescu în domeniul filosofie , Traian Herseni , Dimitrie Gusti în domeniul cercetării etnografice și a folclorului și Gheorghe Zapan în domeniul psihologiei muzicale . În anul 1943 Profesorul Dimitrie Gusti , Directorul Institutului Social Român de la București îl însărcinează pe tânarul cercetător Constantin A. Ionescu să conducă cercetarea monografică a satelor românești din Trasnistria de mijloc. Astfel, etnomuzicologul Constantin A. Ionescu împreună cu soția sa Profesoara Lucia Ionescu au înfăptuit în lunile iulie-august 1943, o cercetare de teren în Trasnistria de mijloc , cercetând 10 localități din stânga, Hârjău, Caterinovca, Ghiderim, Zăzuleni, Plopi, Broșteni,Tincău, Jura, Dubău (azi în r. Râbnița și Dubăsari) și or. Tiraspol .Întors la București, C. A. Ionescu , și-a dat seama de marea valoare a materialului adunat și înregistrat și a alcătuit colecția Colinde din Transnistria, însoțită de un amplu studiu introductiv al cercetătorului și o prefață scrisă de Traian Herseni. Lucrarea a fost dată spre tipar la Editura din Sibiu. Dar a intervenit cenzura de după 23 august 1944 și s-a ordonat ca volumul să apară cu titlul Colinde, cu text și melodie, fiind omise toate referințele la Transnistria. Din lucrare au fost eliminate Prefața lui Tr. Herseni, o parte din Studiul introductiv al lui C. A. Ionescu, și toate datele despre informatorii muzicali români. Cu toate aceste omisiuni culegerea este cu greu tipărită sub denumirea de Colinde , vâzând lumina tiparului la sfârșitul lui decembrie 1944, fiind prima culegere de texte folclorice înregistrate în Trasnistria editată după anul 1940 . Din această lucrarea s-au păstrast 100 de exemplare care i-au revenit cercetătorului Constantin A. Ionescu, pe care acesta le-a dat unor muzicieni,psihologi, sociologi și oameni de cultură din România ,restul tirajului din depozitul Astrei din Sibiu a fost ars, deși se făcuseră cele indicate de cenzură. Abia peste 50 de ani, în 1994, înaintea morții cercetătorului Colecția Colinde din Trasnistria va fi reeditată la Chișinău , restabilindu-se toate omisiunile .

  • Doctor în Psihologie al Universității din București , cu o teză de doctorat în domeniul psihologiei experimentale muzicale sub conducerea Profesorului Paul Popescu-Neveanu , de la Universitatea din București.
  • Membru al Uniunii Compozitorilor din România.

La 8 iunie 1995 încetează din viață în București, fiind înmormântat la Cimitirul Belu.

Cariera științifică[modificare | modificare sursă]

  • Profesor de teorie-solfegiu la Institutul Militar Muzical București (1941-1953);
  • Director în Direcția generală a muzicii din Ministerul Artelor (1945-1948);
  • Profesor de teorie-solfegiu (1953-1965), Director de studii (1953-1957) la Liceul de Muzicã Nr. 1 din București ;
  • Profesor universitar (1965-1978) și Decan (1968-1972) al Facultății teoretice la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marius Zamfira, Etnomuzicologul și psihologul Constantin A. Ionescu , Revista Argeș , Nr. 11 / 2003, pg. 20

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Băieșu, Nicolae, Observații privind cultura populară a românilor de la est de Nistru, de Bug, din Nordul Caucazului, în Revista Akademos, nr.2 (13)/2009
  • Cosma , Viorel, Muzicieni din România,Editura Muzicală,Vol 4, București, 2001
  • Datcu, Iordan, Dicționarul etnologilor români,vol 2, București,Editura Saeculum,1998.
  • Popescu - Neveanu, Paul, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, 1978.
  • Zamfira, Marius, Etnomuzicologul și psihologul Constantin A. Ionescu,în Revista Argeș,nr.11/2003

Vezi și[modificare | modificare sursă]