Paul Popescu-Neveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Paul Popescu-Neveanu (n. 10 mai 1926, Huși, Județul Vaslui - d. 30 decembrie 1994, București) a fost un psiholog și profesor universitar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat liceul la Brașov după care a absolvit cursurile Facultății de Psihologie și Pedagogie a Universității din București. Student strălucit al profesorilor Mihai Ralea și Gheorghe Zapan la Universitatea din București.

Și-a luat doctoratul în psihologie la Universitatea din Leningrad, sub îndrumarea prof. V.N. Measișcev.

În anul 1953 a devenit conferențiar universitar, iar din 1969 profesor de psihologie la Universitatea București. În 1956, Paul Popescu Neveanu a fost numit director al nou-înființatei „Case de Cultură Studențească din Centrul Universitar București”, tutelate de Ministerul Învățământului și Științei[1].

Între anii 1990 -1993 a fost șeful catedrei de psihologie de la Universitatea din București, iar între anii 1990 -1994 a fost Directorul Institutului de Psihologie al Academiei Române.

În cercetările conduse de Paul Popescu-Neveanu în domeniul valorilor sociale, el a aplicat „Testul de valori Rokeach” pe care l-a tradus și adaptat în limba română.[2]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Tipurile de activitate nervoasă superioară la om, București, 1961
  • Psihologie generală (1964, 1974)
  • Psihologia creației actoricești (1969)
  • Probleme ale învățării (1969)
  • Personalitatea și cunoașterea ei (1969)
  • Studii psihologice privind dezvoltarea psihică a a copiilor (1970)
  • Personalitatea și cunoașterea ei (1970),
  • Sensibilitatea - modalitățile de recepție senzorială (1970)
  • Introducere în psihologia militară (1970)
  • Curs de psihologie generală, Universitatea din București, vol I - 1976, vol II - 1977
  • Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978
  • Tratat de psihologie generală, 888 pagini, Editura Trei, 2013

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

{{listănote}

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mânzat, Ion: Istoria psihologiei universale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2007.
  • ^ Casa de Cultură a Studenților București
  • ^ Septimiu Chelcea: Un secol de cercetări psihosociologice, Editura POLIROM