Constanța Buzea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constanța Buzea
Constanta Buzea.jpg
Constanța Buzea în 2007
Născută 29 martie 1941(1941-03-29)
București, România
Decedată 31 august 2012 (71 de ani)
București, România
Ocupație poet
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie România
Căsătorită cu Adrian Păunescu
Copii Ioana Păunescu
Andrei Păunescu
Activitatea literară
Mișcare/curent literar Neomodernism
Specie literară Poezie


Constanța Buzea (n. 29 martie 1941 - d. 31 august 2012) a fost o poetă din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Constanța Buzea a urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, obținând licența în 1970. Între 1974 și 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 a lucrat ca redactor la România literară, unde a semnat rubrica de corespondență „Post-restant“.

Constanța Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu (soții Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (2 iunie 1967 - noiembrie 2011) și pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorțat).

Opera[modificare | modificare sursă]

  • De pe pământ (EPL, 1963)
  • La ritmul naturii (EPL, 1966)
  • Norii (EPL, 1968)
  • Agonice (EPL, 1970)
  • Coline (Cartea Românească, 1970)
  • Sala nervilor (Cartea Românească, 1971; sonete)
  • Leac pentru îngeri (Albatros, 1972; antologie)
  • Răsad de spini (Cartea Românească, 1973)
  • Pasteluri (Albatros, 1974)
  • Ape cu plute (Cartea Românească, 1975)
  • Limanul orei (Eminescu, 1976)
  • Poeme (Albatros, 1977; antologie)
  • Ploi de piatră (Albatros, 1979)
  • Umbră pentru cer (Albatros, 1981)
  • Cină bogată în viscol (Cartea Românească, 1983)
  • Planta memoria (Cartea Românească, 1985)
  • Cheia închisă (Eminescu, 1987; antologie)
  • Pietre sălbatice (Cartea Românească, 1988)
  • Ultima Thule (Cartea Românească, 1990; sonete)
  • Pelerinaj (Cartea Românească, 1997)
  • Foșnet fabulos (Helicon, 1997; antologie)
  • Pastelul amoros (Helicon, 1998; antologie)
  • Pretext de conversație (Helicon, 1998; antologie)
  • Roua plural (Vinea, 1999, ed. adăugită 2007; antologie)
  • Făcutul meu cuvântul / Mon sort le mot (Grinta, 2006; antologie bilingvă în traducerea poetului Miron Kiropol)
  • Netrăitele (Vinea, 2004)
  • Netrăitele II (Vinea, 2008).
  • Creștetul ghețarului: jurnal 1969–1971 (Humanitas, 2009)[1]

Premii literare[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Național „Mihai Eminescu”, în 2001.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marea amărăciune a Constanței Buzea, 5 august 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri