Clorură de cromil

Identificare
Clorură de cromil


SMILES Cl[Cr](Cl)(=O)=O [O-2].[O-2].[Cl-].[Cl-].[Cr+6]
Număr CAS	14977-61-8
PubChem CID	22150757
Formulă chimică	Cl₂CrO₂^[1]
Masă molară	153,8680421 u.a.m.
Proprietăți
Densitate	1,91 g/cm³^[2] la 77 de Fahrenheiti
Punct de topire	−142 Fahrenheit^[2]
Punct de fierbere	243 de Fahrenheiti^[2] la 760 de Torri
Presiune de vapori	20 mm Hg^[2]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Clorura de cromil este un compus anorganic al cromului cu oxigenul și clorul, cu formula chimică CrO₂Cl₂. Este un lichid roșu-brun toxic.

Obținere

Clorura de cromil poate fi obținută în urma reacției dintre cromat de potasiu sau dicromat de potasiu și acid clorhidric în prezență de acid sulfuric, urmată de distilare:^[3]^[4]

{\ce {K2Cr2O7 + 6 HCl -> 2 CrO2Cl2 + 2 KCl + 3 H2O}}

Acidul sulfuric acționează ca agent de deshidratare. Compusul mai poate fi preparat direct în urma reacției dintre trioxid de crom și acid clorhidric gazos:

{\ce {CrO3 + 2 HCl <-> CrO2Cl2 + H2O}}

Proprietăți chimice

Clorura de cromil are caracter oxidant și produce oxidarea alchenelor la alfa-clorocetone sau derivați similari.^[5] Este utilizată și în reacția Étard, oxidând o grupă metilică aromatică la o aldehidă.^[6]

Note

^ „Clorură de cromil”, PubChem
^ ^a ^b ^c ^d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0142.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Moody, B.J. (1965). „22”. Comparative Inorganic Chemistry (ed. 1). London: Edward Arnold. p. 381. ISBN 0-7131-3679-0.
^ Sisler, Harry H. (1946). „Chromyl Chloride [Chromium(VI) Dioxychloride]”. Inorganic Syntheses. 2: 205–207. doi:10.1002/9780470132333.ch63.
^ Freeman, Fillmore; DuBois, Richard H.; McLaughlin, Thomas G. (1971). „Aldehydes by Oxidation of Terminal Olefins with Chromyl Chloride: 2,4,4-Trimethylpentanal”. Org. Synth. 51: 4. doi:10.15227/orgsyn.051.0004.
^ F. Freeman (2004). „Chromyl Chloride”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. doi:10.1002/047084289X.rc177. .}}

Vezi și

[d493fcb796e941a240b18f0b927731d9-1] „Clorură de cromil”, PubChem

[6e567e1ada8c3e4d7c0d179906ce2682-2] ttp://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0142.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[3] Moody, B.J. (1965). „22”. Comparative Inorganic Chemistry (ed. 1). London: Edward Arnold. p. 381. ISBN 0-7131-3679-0.

[Sis-4] Sisler, Harry H. (1946). „Chromyl Chloride [Chromium(VI) Dioxychloride]”. Inorganic Syntheses. 2: 205–207. doi:10.1002/9780470132333.ch63.

[5] Freeman, Fillmore; DuBois, Richard H.; McLaughlin, Thomas G. (1971). „Aldehydes by Oxidation of Terminal Olefins with Chromyl Chloride: 2,4,4-Trimethylpentanal”. Org. Synth. 51: 4. doi:10.15227/orgsyn.051.0004.

[6] F. Freeman (2004). „Chromyl Chloride”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. doi:10.1002/047084289X.rc177. .}}

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]