Clorură de cromil

Identificare
Clorură de cromil


SMILES Cl[Cr](Cl)(=O)=O [O-2].[O-2].[Cl-].[Cl-].[Cr+6]
Număr CAS	14977-61-8
PubChem CID	22150757
Formulă chimică	Cl₂CrO₂^[1]
Masă molară	154,9 u.a.m.^[2]
Proprietăți
Densitate	1,91 g/cm³^[2] la 77 de Fahrenheiti
Punct de topire	−142 Fahrenheit^[2]
Punct de fierbere	243 de Fahrenheiti^[2] la 760 de Torri
Presiune de vapori	20 de millimetre of mercuryi^[2]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Clorura de cromil este un compus anorganic al cromului cu oxigenul și clorul, cu formula chimică CrO₂Cl₂. Este un lichid roșu-brun toxic.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Clorura de cromil poate fi obținută în urma reacției dintre cromat de potasiu sau dicromat de potasiu și acid clorhidric în prezență de acid sulfuric, urmată de distilare:^[3]^[4]

{\ce {K2Cr2O7 + 6 HCl -> 2 CrO2Cl2 + 2 KCl + 3 H2O}}

Acidul sulfuric acționează ca agent de deshidratare. Compusul mai poate fi preparat direct în urma reacției dintre trioxid de crom și acid clorhidric gazos:

{\ce {CrO3 + 2 HCl <-> CrO2Cl2 + H2O}}

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Clorura de cromil are caracter oxidant și produce oxidarea alchenelor la alfa-clorocetone sau derivați similari.^[5] Este utilizată și în reacția Étard, oxidând o grupă metilică aromatică la o aldehidă.^[6]

Note[modificare | modificare sursă]

^ „Clorură de cromil”, PubChem
^ ^a ^b ^c ^d ^e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0142.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Moody, B.J. (1965). „22”. Comparative Inorganic Chemistry (ed. 1). London: Edward Arnold. p. 381. ISBN 0-7131-3679-0.
^ Sisler, Harry H. (1946). „Chromyl Chloride [Chromium(VI) Dioxychloride]”. Inorganic Syntheses. 2: 205–207. doi:10.1002/9780470132333.ch63.
^ Freeman, Fillmore; DuBois, Richard H.; McLaughlin, Thomas G. (1971). „Aldehydes by Oxidation of Terminal Olefins with Chromyl Chloride: 2,4,4-Trimethylpentanal”. Org. Synth. 51: 4. doi:10.15227/orgsyn.051.0004.
^ F. Freeman (2004). „Chromyl Chloride”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. doi:10.1002/047084289X.rc177. .}}

Vezi și[modificare | modificare sursă]

[d493fcb796e941a240b18f0b927731d9-1] „Clorură de cromil”, PubChem

[6e567e1ada8c3e4d7c0d179906ce2682-2] ttp://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0142.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[3] Moody, B.J. (1965). „22”. Comparative Inorganic Chemistry (ed. 1). London: Edward Arnold. p. 381. ISBN 0-7131-3679-0.

[Sis-4] Sisler, Harry H. (1946). „Chromyl Chloride [Chromium(VI) Dioxychloride]”. Inorganic Syntheses. 2: 205–207. doi:10.1002/9780470132333.ch63.

[5] Freeman, Fillmore; DuBois, Richard H.; McLaughlin, Thomas G. (1971). „Aldehydes by Oxidation of Terminal Olefins with Chromyl Chloride: 2,4,4-Trimethylpentanal”. Org. Synth. 51: 4. doi:10.15227/orgsyn.051.0004.

[6] F. Freeman (2004). „Chromyl Chloride”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. doi:10.1002/047084289X.rc177. .}}

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]