Reacție Étard

Reacția Étard este o reacție organică ce presupune oxidarea unei grupe metil legate de un rest aromatic sau heteroaromatic la o aldehidă, utilizând clorură de cromil.^[1]^[2]^[3] Un exemplu este reacția de oxidare a toluenului la benzaldehidă:

Reacția a fost denumită după Alexandre Léon Étard (1852 – 1910). Se poate aplica chiar și la cicloalcani, precum este metilciclohexanul, de asemenea cu obținerea unei grupe formil.^[4]

Mecanism de reacție[modificare | modificare sursă]

Mecansimul reacției Étard are printr-un intermediar enă, care formează cu clorura de cromil complexul Étard (2). Acest complex se descompune în urma unei reacții de transpoziție sigmatropică [2,3] la compusul intermediar 3. Etapa se face în mediu reducător (pentru a nu se oxida la acid carboxilic, în locul aldehidei 4), asigurat de soluție apoasă saturată de sulfit de sodiu. Se utilizează solvenți ca: sulfură de carbon, cloroform și tetraclorură de carbon. Reacția are de obicei loc pe durata mai multor zile sau chiar săptămâni, iar randamentele de reacție sunt ridicate.^[5]^[6]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Étard, A. (1880). „Sur la synthèse desaldéhydes aromatiques; essence de cumin” [On the synthesis of aromatic aldehydes ; essence of cumin]. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences (în French). 90: 534. Arhivat din original la 1 martie 2012.
^ Étard, A. (1881). „Recherches sur le rôle oxydant de l'acide chlorochromique”. Annales de Chimie et de Physique (în French). 22: 218–286. Arhivat din original la 1 martie 2012.
^ Hartford, W. H. & Darrin, M. (1958). „The Chemistry Of Chromyl Compounds”. Chemical Reviews. 58: 1–61. doi:10.1021/cr50019a001.
^ A. Hassner, I. Namboothiri: Organic Syntheses Based on Name Reactions, 3. Auflage, Elsevier, 2012, S. 145, ISBN 978-0-08-096630-4.
^ Necsoiu, I.; Balaban, A. T.; Pascaru, I.; Sliam, E.; Elian, M.; Nenițescu, C. D. (1963). „The mechanism of the Étard reaction”. Tetrahedron. 19 (7): 1133–1142. doi:10.1016/s0040-4020(01)98572-2.
^ Wheeler, Owen H. (1958). „Étard Reaction: I. Its Scope and Limitation with Substituted Toluenes”. Canadian Journal of Chemistry. 36 (4): 667–670. doi:10.1139/v58-093.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Hidroformilare - poate urma reacției Étard
Reacție Gattermann
Reacție Reimer-Tiemann
Reacție Vilsmeier-Haack

[1] Étard, A. (1880). „Sur la synthèse desaldéhydes aromatiques; essence de cumin” [On the synthesis of aromatic aldehydes ; essence of cumin]. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences (în French). 90: 534. Arhivat din original la 1 martie 2012.

[2] Étard, A. (1881). „Recherches sur le rôle oxydant de l'acide chlorochromique”. Annales de Chimie et de Physique (în French). 22: 218–286. Arhivat din original la 1 martie 2012.

[3] Hartford, W. H. & Darrin, M. (1958). „The Chemistry Of Chromyl Compounds”. Chemical Reviews. 58: 1–61. doi:10.1021/cr50019a001.

[Hassner-4] A. Hassner, I. Namboothiri: Organic Syntheses Based on Name Reactions, 3. Auflage, Elsevier, 2012, S. 145, ISBN 978-0-08-096630-4.

[5] Necsoiu, I.; Balaban, A. T.; Pascaru, I.; Sliam, E.; Elian, M.; Nenițescu, C. D. (1963). „The mechanism of the Étard reaction”. Tetrahedron. 19 (7): 1133–1142. doi:10.1016/s0040-4020(01)98572-2.

[6] Wheeler, Owen H. (1958). „Étard Reaction: I. Its Scope and Limitation with Substituted Toluenes”. Canadian Journal of Chemistry. 36 (4): 667–670. doi:10.1139/v58-093.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]