Casa Buddenbrook

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prima ediție din 1901

Casa Buddenbrook (denumire originală Die Buddenbrooks) a fost primul roman al autorului german Thomas Mann (n. 6 iunie 1875Lübeck - d. 12 august 1955Zürich), care a fost publicat în 1901, pe când acesta avea 26 de ani. Republicarea romanului în 1903 a confirmat că acest roman a fost un mare succes literar în Germania.

Cartea prezintă decăderea (anunțată deja din subtitlul romanului, Declinul unei familii) unei familii de bogați negustori de grâne din marea burghezie din Lübeck de-a lungul a patru generații. Cartea este în general considerată ca fiind o portretizare a societății burgheze germane de-a lungul a câteva decenii din secolul al XIX-lea.

În 1929, Thomas Mann a primit Premiul Nobel pentru literatură...în principal pentru marele roman «Casa Buddenbrook», care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane”.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

O serie de nuvele sub titlul "Micul Domn Friedermann", scrise de Thomas Mann, a aparut in 1898, la editura  S. Fischer Verlag. Editorul, Samuel Fischer a recunoscut talentul tanarului autor si l-a incurajat, printr-o scrisoare din  29. Mai 1897, sa scrie un roman : "M-as bucura sa-mi dati posibilitatea sa editez o lucrare mai ampla de proza de-a Dumneavoastra, poate chiar un roman, chiar daca acesta nu ar fi foarte lung"

Romanul a fost scris intre octombrie 1896- iulie 1900 si trimis in 13 august 1900 editorului Samuel Fischer. Acesta l-a rugat pe autor sa-l scurteze la jumatate,insa, autorul refuzand, romanul a aparut in forma integrala.

Editare[modificare | modificare sursă]

Lucrarea a fost publicată in 26 februarie 1901 in două volume, într-un tiraj de 1.000 de exemplare. Vânzarea a fost slaba, din cauza pretului inalt pentru acel timp, de 12 - 14 Marci Germane . A doua ediție, din 1903, de 2.000 de exemplare, la pret de 5-6 Marci Germane, a adus un oarecare succes, iar in anul 1918 au fost vandute 100.000 de exemplare. Dupa ce Thomas Mann a primit, pe 12 noiembrie 1929, Premiul Nobel pentru literatură, pentru romanul sau "Casa Buddenbrook" , a fost publicată, în decembrie 1930, o ediție de 1 milion de exemplare, la un preț redus, așa-numita "ediție populară", pentru doar 2,85 Marci Germane.

După al doilea război mondial, odata cu aparitia formelor mai ieftine de editare, vanzarile romanului au sporit simtitor. În 1975, patru milioane de exemplare au fost vândute în limba germană, reeditarile in Germania ale romanului ajungand pana in 2010 la un tiraj de mai mult de nouă milioane de exemplare. Pana in anul 2000, romanul a fost tradus in 38 de limbi, cel mai recent în islandeză.

Reacții în Lübeck[modificare | modificare sursă]

În Lübeck, romanul a fost la inceput primit ca un roman-cheie. Totusi, mulți dintre cei care s-au văzut portretizati, au fost indignați. Thomas Mann a încercat să contracareze indignarea concetatenilor, spunand: "Nu tot intrebati cine o fi ala sau alalalt! .. Nu tot spuneti :asta-s eu ala-i alalalt ! Sunt doar expresii ale artistului,si, ocazional, ale voastre... Nu deranjati cu bârfe și insulte libertatea de expresie a artistului ! "

Cuprins[modificare | modificare sursă]

Romanul este împărțit în unsprezece părți, fiecare parte cuprinzand un număr diferit de capitole

Prima parte[modificare | modificare sursă]

Intr-o zi de joi a lunii octombrie a anului 1835, sotii Buddenbrook isi invita rudele, cunostintele si partenerii de afaceri la un pranz simplu si obisnuit, dupa-amiaza tarziu, conform obiceiurilor marii burghezii a vremii. Noul camin, o proprietate vasta, cu o cladire impunatoare, fusese recent achizitionat pentru suma de 100 000 de marci ale vremii respective si se afla pe Mengstraße, in orasul hanseatic Lübeck, fiind o casa reprezentativa, construita in anul 1682.

Cititorului ii sunt prezentate trei generatii ale familiei : capul familiei - energicul Johann Buddenbrook Senior si sotia acestuia Antoinette, fiul lor Johann Buddenbrook Junior, supranumit Jean, alaturi de sotia sa Elisabeth (Bethsy) si de copiii lor: fiica Antonie (Tony) - 8 ani, si fiii Thomas - 9 ani si Christian - 7 ani. Restul musafirilor vor fi si ei parte a personajelor din roman.

Johann Buddenbrook Senior este proprietarul unei mari Intreprinderi de negot cu grane - "Casa Buddenbrook", intreprindere preluata de la tatal sau, fondatorul afacerii. Fiul sau, Jean, ii este asociat si nu-i este cu nimic inferior tatalui. De multe ori, chiar el a fost cel care a sesizat cate o oportunitate mai avantajoasa pentru firma. Dar, spre deosebire de tatal sau, care este nesentimental, el are o inclinatie spre evlavia riguroasa si este dornic sa fie perceput ca un om al sentimentului religios.

Mancarea este servita in farfurii din portelan de Meissen, cu margini aurite, si se mananca cu tacamuri grele, din argint. Pranzul modest consta in : supa de verdeturi cu paine prajita, peste, o imensa friptura cu sos de ceapa si o cantitate colosala de legume, atat de multe, incat chiar si daca numai din ele ai fi gustat o portie, te- ai fi simtit plin. Toate acestea sunt urmate de o budinca in straturi de macaroons, zmeura, biscuiti si crema de oua, alaturi de un pahar de vin vechi Malvasier. La sfarsit, mesenilor le mai este adus si un platou cu unt, branza si fructe.

Intr-un tablou paralel si contrastant, facem cunostinta cu fiul din prima casatorie al lui Johann Buddenbrook Senior, Gotthold Buddenbrook, care nu este prezent la reuniune, fiind cu ani in urma renegat de familie. Dupa plecarea oaspetilor, tatal si fiul vorbesc deschis. Pietistul pios Jean il sfatuieste pe tatal sau sa respinga fara mustrari de constiinta cererea lui Gotthold, astfel incat activele companiei sa nu fie reduse. Gotthold Buddenbrook cazuse in dizgratie din cauza unei casatorii care trecea in ochii familiei drept inacceptabile. El a incalcat interdictia stricta a tatalui sau de a se casatori cu o oarecare Mamsell Stüwing. Astfel, el s-a insurat cu un simplu magazin, nu cu o mare afacere profitabila, intelegandu-se de aici ca, in acest oras comercial si previzibil se facea transant diferenta intre clasele sociale - intre mica si marea burghezie.

Partea a doua[modificare | modificare sursă]

Familia Buddenbrook tine o cronica veche de familie, care merge in urma pana la sfarsitul secolului XVI, o carte groasa, cu incrustatii din aur. Aici trece, plin de recunostinta si piosenie, Jean Buddenbrook, in 14 aprilie 1838, nasterea fiicei sale Clara, cel de-al patrulea copil al sau. Rasfoind paginile in urma, da peste ramurile aferente casatoriei sale. Aceasta casatorie a sa, nu a fost tocmai ceea ce s-ar putea numi o casatorie din dragoste. Tatal sau il batuse pe umar si-l facuse atent asupra fiicei bogatului Kröger, care a recapitalizat compania cu o zestre frumoasa. El si-a dat imediat, din toata inima, acceptul, si din acel moment si-a stimat sotia ca pe o tovarasa de viata, daruita de Dumnezeu. Cu a doua casatorie a tatalui sau, lucrurile statusera la fel.

In oras prinde radacini familia Hagenström. Domnul Hagenström este coproprietar al companiei de export Strunck&Hagenström si s-a casatorit intr-o familie de evrei bogati din Frankfurt, lucru primit cu consternare in cercurile inalte ale societatii din oras. Familia Hagenström aproape a ajuns sa concureze in planul afacerilor si al politicii locale cu familia Buddenbrook. Chiar si copiii familiilor rivalizeaza intre ei. Cand micul Hermann, fiul lui Hagenström, in drumul spre scoala, ii cere lui Tony un sarut in schimbul pachetului lui cu mancare, se creeaza un incident. Sora lui intervine, ajungandu-se la o lupta intre ele, fapt care a marcat camaraderia lor.

In anul 1842, dupa o scurta suferinta, moare Antoinette Buddenbrook, Dupa moartea ei, Johann devine tot mai apatic, sfarsind prin a se retrage din companie. Jean Buddenbrook este acum unicul proprietar al bogatei firme cu traditie, fondata in 1768. In luna martie a aceluiasi an moare si Johann, la doar cateva luni dupa moartea sotiei sale. In ciuda prevederilor nefavorabile din testament din partea tatalui, cu privire la fiul din prima casatorie, Gotthold, la care piosul Jean subscrie, incepe o tentativa timida de reconciliere intre fratii vitregi Jean si Gotthold.

Dupa Pasti, in acelasi an, Thomas Buddenbrock, in varsta de 16 ani, intra ca ucenic in firma. El da dovada de aceeasi harnicie tacuta si tenace, ca a tatalui sau.

In urma platilor drepturilor revenite mostenitorilor, compania pierde resurse semnificative. Intr-o conversatie nocturna cu sotia sa, Jean ii face cunoscut ca familia nu este atat de imens de bogata.

Elevul de liceu Christian Buddenbrook starneste nemultumirea tatalui sau, atunci cand incepe sa se raspandeasca povestea potrivit careia pustiul de 14 ani a patruns in garderoba unei artiste a teatrului din oras, o oarecare Demoiselle Meyer de la Grange, cu un buchet de flori in valoare de 1marca si 8,5 schillingi, o suma considerabila la vremea respectiva. Tanara actrita este intr-o relatie cu un chefliu notoriu, care, fiind in apropiere, surprinde momentul. Drept urmare, incidentul face rapid inconjurul micii urbe.

Din motive pedagogice, atunci cand incepe sa dea dovada de mandrie si vanitate exagerata, si, pe de alta parte, incepe un schimb de scrisori de dragoste cu un elev de liceu, Tony este trimisa la un internat de fete. Internatul este condus de pitica cocosata Therese (Sesemi) Weichbrodt. In ciuda conditiilor foarte stricte, Tony traieste aici, alaturi de cele doua prietene - Armgard von Schilling si Gerda Arnoldsen -, o perioada fericita a tineretii sale.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Casa Buddenbrook. Declinul unei familii, traducere de Ion Chinezu, Editura pentru literatură universală, 1962, ediția a II-a

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanahul „Contemporanul”, 1983, p. 203.