Brațul Chilia

Chilia este brațul nordic din Delta Dunării și are o lungime de 111 km, de la despărțirea Pătlăgeanca până la ieșirea în mare în zona Musura.

Brațul Chilia este cel mai nordic din cele trei brațe ale Dunării

Geografie

De un veac și jumătate încoace, brațul Chilia formează o deltă secundară ale cărei brațe se răsfiră în dreptul localității ucrainene (locuită de Lipoveni) Vâlcov. Prin aluvionare, această deltă secundară înaintează rapid în mare deoarece prin brațul Chilia curge 60% din debitul de apă al fluviului Dunărea, fiind navigabil pentru șlepuri și pentru vasele maritime mici. Ca și partea românească a Deltei Dunării, delta secundară a brațului Chilia formează o rezervație naturală, cu sediul la Vâlcov.

Brațul Chilia (1865)

Istorie

Brațul Chilia la Vâlcov (1962)

Modificările brațelor Dunării din Antichitate până în zilele noastre

Brațul Chilia apare, în cronicile bizantine și genoveze din Evul Mediu, sub numele de Lykostoma ("gura lupilor" în grecește) sau Licostomo, care desemnează și un port-cetate așezat nu departe de actuala localitate Periprava. Era, în acele vremuri, principala cale de navigație din Deltă, și din acest motiv a fost adesea disputat între puterile vremii: Bizantini, Bulgari, Ruși, Tătari, Genovezi, Dobrogeni, Munteni, Moldoveni, Turci... Delta secundară a brațului Chilia, inițial împărțită între România (la nord) și Turcia (la sud), apoi din 1878 până în 1918 între Imperiul Rus (la nord) și România (la sud), a devenit integral românească între 1918 și 1940, apoi integral sovietică în 1948 și este integral ucraineană din 1991 încoace.

Astăzi Brațul Chilia formează frontiera româno-ucraineană în mod direct pe o porțiune de 85,8 km. Pe unele porțiuni, frontiera româno-ucraineană trece la sud de brațul principal, urmând cursul următoarelor brațe secundare: brațul Tatomir zis Tătaru (13,6 km), Stambulul Vechi (15,3 km) și Musura (9,5 km), astfel că navele românești nu pot trece liber din mare în Deltă sau invers prin gura acestui braț.