Bilbor, Harghita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bilbor
—  Sat  —
Biserica Sf. Nicolae
Biserica Sf. Nicolae
Bilbor se află în România
Bilbor
Bilbor (România)
Localizarea satului pe harta României
Bilbor se află în Județul Harghita
Bilbor
Bilbor
Bilbor (Județul Harghita)
Localizarea satului pe harta județului Harghita
Coordonate: Coordonate: 47°03′55″N 25°29′32″E / 47.06528°N 25.49222°E / 47.06528; 25.4922247°03′55″N 25°29′32″E / 47.06528°N 25.49222°E / 47.06528; 25.49222

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema Harghita.svg Harghita
Comună ROU HR Bilbor CoA.jpg Bilbor

SIRUTA 83945
Atestare documentară 1751

Altitudine 917 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 2.174 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 537020
Prefix telefonic +40 x66[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Bilbor în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Bilbor în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Bilbor (în maghiară Bélbor, în germană Belbern) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Așezarea se află în mijlocul unei întinse păduri de conifere, fiind cea mai bogată așezare din județ in privința izvoarelor de apă minerală. Și-a câștigat renumele de a fi cel mai nepoluat loc din România.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Comuna Bilbor este situată la intersecția paralelei de 47˚04' latitudine nordică cu cea a meridianului de 25˚29' longitudine estică, fiind cea mai nordică așezare din Județului Harghita[2] și, totodată este localitatea situată la cea mai mare altitudine din același județ (vatra cuprinsă între 900-1050 m altitudine), numărându-se astfel printre așezările de altitudine ale României.

Localitatea este situată în Depresiunea Bilbor, care se află în Carpații Orientali în grupa centrală a acestora între zona vulcanică și cea cristalino-mezozoică, pe cursul superior al Bistricioarei. Bilborul este o depresiune de baraj vulcanic, de forma elipsoidala, avand o suprafata de 38 km patrati [3]. Este o adevărată cuvetă naturală situată în mijlocul masei muntoase. Relieful depresionar (pitoresc și bine populat) este doar ușor denivelat, cu aspect de câmpie lacustră drenată de afluenții bazinului superior a Bistricioarei.

Depresiunea este închisă spre vest de Munții Călimani, la sud de Munții Giurgeu prin grupa nordică a acestora Munții Borsecului și la est de Munții Bistriței.

Căi de acces:

  • rutier:
  • spre sud cu legătură la DN15 se găsesc:
  • DJ174A pe porțiunea Bilbor – Secu prin Pasul Răchitiș care este și cel mai practicabil și de asemenea singurul (parțial) asfaltat. Are ieșire orientată spre SV la vest de Pasul Creanga spre Toplița, unde face legătura cu DN15 la locul numit „Podul Crengii”.
  • DJ174B : Bilbor – Capu Corbului (orientat spre SE la est de Borsec spre Tulgheș ), drum de pămînt cu o lungime de 18 km aproape impracticabil cu autoturismul situat pe valea Bistricioarei , optimizat pentru exploatarea lemnului.
  • DJ174A Bilbor - Drăgoiasa - Păltiniș cu trecere prin Pasul Bursucăriei . Este drum de pămînt, actual optimizat în special pentru traficul forestier. După unele surse[4] este totuși practicabil rutier - relativ dificil.
  • DJ174C cu traseul Glodu - Bilbor este beneficiarul unui proiect de dezvoltare aflat deocamdată în fază de discuții [5]. Traseul drumului trece prin pasul Iuteș (1 186 m). Actual este singurul traseu[4] - accesibil rutier - de legătură cu Vatra Dornei, deși cu dificultăți.
  • feroviar: cea mai apropiată stație de cale ferată este Toplița aflată la 28 km.

Lipsa existenței unei legături rutiere modernizate între Toplița și Vatra Dornei prin Bilbor, duce într-un fel la izolarea comunei, aceasta nefiind o localitate de tranzit, ci un cap de linie.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară datează din anul 1751 sub denumirea de Bélbor. Originea denumirii este neclară: după unii istorici români (printre care O.C. Tăslăuanu ) se menționează două variante: - BEL (bel, beljebb - mai jos de) BOR (Borsec), - BÉL (a) BOR (a). De-a lungul timpului, satul este menționat cu diferite denumiri: Belvor (pe hărțile Iosefine din 1769-1773), Bélbor (1788,1806), Bélabora (1850),Gyergyó-Bélbor (1851), Bélbor, iar după 1918, Bilbor. Conform informațiilor culese din folclor, prima denumire a fost "Satul lui Runcan", familia Runcan fiind a unor negustori de cai care făceau negustorie în Moldova și, care ar fi fost întemeietorii Bilborului. Tradiția orală afirmă că piatra de temelie aflată în altar, a bisericii de lemn cu hramul Sf.Nicolae, este gravată în chirilică cu numele Runcan.[necesită citare]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Depresiunea este brăzdată de apele Râului Bistricioara și ale afluenților ei.

Majoritatea izvoarelor minerale se află în partea vestică a depresiunii pe malul drept al Râului Bistricioara formând un areal relativ restrâns, pe malul stâng găsindu-se în general izvoare de apă dulce. Numărul lor - după diferite surse - este incert, avansându-se fie cifre mari - aproape 700[6], fie cifre relativ apropiate de numărul celor real analizate - de 15-17[4][7][8]. Cele mai importante izvoare sunt Simion Lungu (cel cu emisia cea mai importantă de CO2), apoi Șeștina, Iacobeț, Truța, Raita, Vâlcănești (I,II,III), Borcut și ve Valea Bistricioarei în zona Hurubă, pe o suprafață de 300-400 m2 - 6 izvoare carbogazoase având ca origine o formațiune de travertin. Aceste ape aparțin sectorului nordic al aureolei mofetice a eruptivului Căliman-Harghita.

În Bazinul Bilborului exista opt mlastini eutrofe, cele mai semnificative fiind Mlaștina de la Pâraul Rușilor (16 ha), "Mlaștina cu borviz" Dobreanu (4 ha) și Mlaștina Mare a Bilborului (2 ha)[necesită citare].

Aspecte biopedogeografice[modificare | modificare sursă]

Predominante sunt pădurile de conifere: molid (Picea abies), brad (Abies alba), larice (Larix decidua), pin (Pinus sylvestris), ienupar (Juniperus communis). Dintre speciile rare se mai întalnesc cu totul excepțional exemplare de tisă (Taxus baccata)[9]. Alte specii rare din categoria foioaselor sunt mesteacănul pitic (Betula nana) și salcia pitică (Salyx repens) - relicte glaciare.

Dintre formațiunile ierboase ocrotite sunt de menționat: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), bulbucii de munte (Trollius europaeus), limba siberiană (Lingularia sibirica), trifoiul lutrei (Manyanthes trifoliata)[9]. Nu este lipsită de interes nici prezența plantelor medicinale si aromatice.

Există 2 arii protejate:

Padurile din jurul depresiunii dețin[9] importante resurse cinegetice ocrotind și animale protejate prin lege: cerb carpatin (Cervus elaphus carpaticus), râs (Lynx lynx), mistreț (Sus scrofa), iepure (Lepus europaeus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), jderul, barza albă, etc.

Predomina districambosolurile (solurile brune acide), (G. B. Tofan, 2013)

Populație[modificare | modificare sursă]

În anul 1850, populația satului era de 628 locuitori din care 575 români, 35 maghiari și 12 rromi. La recesământul din anul 2002 au fost 2859 locuitori din care: 2843 români și 16 maghiari.

Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului Populației si Locuințelor din 2011, populația comunei Bilbor a înregistrat un regres (2649 locuitori, din care 2184 locuitori in satul Bilbor și 465 in satul Răchitiș, cu 916 gospodării. Din punct de vedere etnic (2011), 2636 români, și 13 maghiari; confesional 2641 ortodocși, 7 romano-catolici și 1 penticostal [3].

Activități economice[modificare | modificare sursă]

  • Expolatarea lemnului
  • Creșterea animalelor
  • Exploatarea apelor minerale

Posibilități de cură (hidrominerală sau cu peloizi )[modificare | modificare sursă]

Din totalul izvoarelor minerale doar 17[12] sunt analizate și cu posibilități de captare și exploatare. De regulă acestea sunt bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase, hipotone. Unele sunt bogate în fluor, litiu, brom, iod, cupru, zinc, radiu și radon[necesită citare].

Au fost captate 11 surse de ape minerale, din care șase sunt stocate în scorburi de brad (știubee), neacoperite, trei în tuburi de beton, și două captate în bazine degradate (Izvorul Truța și Vâlcănești III). În afară de acestea se mai găsesc izbucniri de ape carbogazoase, care în starea lor actuală nu au însemnătate.

Majoritatea izvoarelor poartă denumiri ce reprezintă numele unor localnici cu contribuții la îngrijirea și afirmarea surselor hidrominerale.

Izvoarele mai importante sunt (cu indicarea elementului mineral caracteristic): Borcut - Filipescu - litiu și mangan, Huruba - acid boric -, Dobreanu - cupru, Șeștina, Truță Nr.2 - sulf, Vâlcănești nr.1,2,3 și Iacobeț, Hangan-Albu. Izvorul Simion Lungu are potențial, datorita emisiunii mari de CO2[3].

Indicații [13] :

  • Apele minerale din Bilbor sunt folosite pentru vindecarea bolilor aparatului digestiv, gastrite cronice hipoacide, dispepsii posthepatitice, boli cronice ale căilor biliare, ficat operat, litiaze renourinare după glomerulonefrite.
  • Apele Băii Dobreanu (amenajate prin bazin căptușit cu lemn) [14] , bogate în dioxid de carbon, calciu, bicarbonat, magneziu, hidrogen sulfurat sunt indicate în cură externă. Actual amenajarea prezintă un înalt grad de degradare.
  • Se folosesc și ca ape de masă.

Datorită gradului înaintat de descompunere turba din Mlaștina Dobreanu are potențial de folosire în balneoterapie. Dat fiind faptul că aria respectivă este declarată arie protejată cu regim de rezervație, valorificarea ei terapeutică este pusă în discuție de regimul legal actual al zonei.

Valorile turistice[modificare | modificare sursă]

  • Biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" , monument istoric. A fost construită între anii 1795-1797[9] fiind considerată monument arhitectural și se află în estul localității. Are picturi murale valoroase, de asemenea cele zece icoane din biserică sunt capodopere ale artei naive. Trebuie amintită de asemenea poarta din lemn a cimitirului.
  • Școala (Bilbor, str. Principală 127), construcție 1936-1938, monument istoric
  • Primăria (Bilbor, str. Principală 120), construită între anii 1936-1938, monument istoric
  • Izvoarele de apă minerală .
  • Rezervația Mlaștina Dobreanu întinsă pe o suprafață de 4 hectare - mereu alimentată de izvoare de apă minerală , de unde și denumirea de „Mlaștina cu borviz”. În rezervație se află turbă și tufuri calcaroase ce înglobează relicte ale vegetației de tundră și rămașițe ale plantelor din era glaciară.
  • Aria protejată de mesteacăn pitic (Betula nana) de pe Pârâul Rușilor cu suprafață de 0,2 ha. Nu este declarată legal rezervație, deși pe paginile de prezentare este menționată ca atare. Pe plan local zona este împrejmuită, iar pe plan administrativ se fac demersuri pentru declararea în sens legal a regimului de rezervație.
  • Memorialul Eroilor militari - se află lîngă Biserica Sf. Nicolae

Obiective turistice din vecinătate[modificare | modificare sursă]

Despre oameni și locuri[modificare | modificare sursă]

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

O. C. Tăslăuanu

Studii, monografii, hărti[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom: 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Despre Bilbor pe Hoinari.ro
  3. ^ a b c d G. B. Tofan, 2012
  4. ^ a b c Bilbor,localitatea cu peste 15 izvoare de apa minerala,Emisiune Radio Târgu Mureș,2011.11.12 accesat 2012.09.05
  5. ^ Întâlnire de lucru sau chermeză politică cu iz electoral în Munții Bistriței ?, Ilie Șandru, Condeiul Ardelean, 09/12/11 accesat 2012.09.02
  6. ^ Pagină de prezentare a Bilborului - în coooperare Consiliul Județean Harghita și Asociația Centrului Harghita de Inovare și Incubare în Afaceri accesat 2012.09.05
  7. ^ Pagină Bilbor - versiune - site al Consiliului Județean Harghita
  8. ^ Pagină a primăriei Bilbor pe www.primariaonline.ro accesat 2012.09.05
  9. ^ a b c d e Pagina de Turism a Primăriei Comunei Bilbor accesat 2012.09.03
  10. ^ Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, accesat la 3 martie 2000
  11. ^ HG Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial Nr. 38 din 12 ianuarie 2005, privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone, accesat la 3 martie 2012
  12. ^ Selényi Zsuzsanna Szabo and M. Székely, 1961
  13. ^ Cura balneoclimaterică, indicații și contraindicații - Autor colectiv sub egida Ministerului Sănătății, publicat la Editura Medicală București în 1986
  14. ^ Date de la fața locului despre Mlaștina Dobreanu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]