Bezidu Nou, Mureș
| Bezidu Nou | |
| Bözödújfalu | |
| — localitate componentă[*] — | |
 | |
  Bezidu Nou Bezidu Nou (România) | |
| Coordonate: 46°25′21″N 24°54′23″E / 46.42250°N 24.90639°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Mureș |
| Oraș |  Sângeorgiu de Pădure |
| SIRUTA | 119368 |
| Altitudine | 364 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 16 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 547537 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Bezidu Nou (în maghiară Bözödújfalu) este[necesită clarificare] o localitate componentă a orașului Sângeorgiu de Pădure din județul Mureș, Transilvania, România.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Satul Bezidu Nou se afla în locul lacului de acumulare actual, în zona colinară de pe versantul stâng a râului Târnava Mică, la aproximativ 2 km de orașul Sângeorgiu de Pădure (DJ136 și DJ136A) și aproximativ 42 km de municipiul Târgu Mureș (DN13A).
Istoric
[modificare | modificare sursă]În secolul al XVI-lea ideile sabatarianismului, în contextul toleranței specifice perioadei respective, au fost acceptate mai ales în scaunele secuiești Mureș și Odorhei. În localitatea Eliseni din scaunul Odorhei, aflată la 30 km de Bezidu Nou, comunitatea deținea o școală. Principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I a interzis în 1638 sabatarienilor practicarea religiei lor. Ca rezultat, fie s-au convertit la una din religiile acceptate de Edictul de la Turda, alegând în special unitarianismul, fie au emigrat în Imperiul Otoman.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 159), localitatea a apărut sub numele de „Bözöd Ujfalu”.
După adoptarea în 1867 de către Regatul Ungariei a legii emancipării evreilor, în anul 1869 39 de familii, în total 170 de secui din satul Bezidu Nou, au trecut la iudaismul ortodox și au fondat comunitatea evreiască prozelită din localitate. Sinagoga satului a fost construită în 1874 și între 1900-1944 a avut ca rabin pe Yichak ha-Lévi Hirsch.[1] Scriitorul Dezső Malonyi(hu)[traduceți] a publicat în A magyar nép művészete(hu)[traduceți] o convorbire din 1908 cu József Sallós, ultimul secui sabatarian de religie romano-catolică care n-a trecut la iudaism. Potrivit măturisirii sale, sâmbăta își făcea rugăciunile acasă, iar duminică participa la slujba de la biserică.[2]
La propunerea episcopului de Hajdúdorog, István Miklósy, împăratul Franz Joseph a înființat la data de 6 septembrie 1915 Vicariatul Ținutului Secuiesc (greco-catolic) cu sediul în Târgu Mureș. Cele 35 parohii cedate de Arhiepiscopia de Făgăraș, între care se afla și parohia locală, au fost conduse de vicarul Gyula Hubán.[3] Prin decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934,[4] Congregația pentru Bisericile Orientale a readus sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba Iulia cele 35 de parohii unite din Ținutul Secuiesc, care fuseseră subordonate Eparhiei de Hajdúdorog.[5]
Construcția Barajului Bezid a început din 1975,[6] dar a fost întreruptă și reluată după mai mulți ani, iar lucrările de construcție a lacului de acumulare au început abia în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste[7] și s-au încheiat în 1989.[6] Barajul de pe pârâul Cușmed (Küsmöd) este lung de 625 de metri și înalt de 28.[7] Evacuarea locuitorilor către așezările învecinate a început din 1985, lacul s-a umplut treptat, și până în 1994, la 5 ani după răsturnarea regimului comunist, satul a dispărut sub ape.[7] Excepție au făcut doar 12 case și 40 de locuitori, care nu au fost afectați direct.[7] Localitatea cuprinsese inițial 180 de case adăpostind o comunitate unică din punct de vedere istoric și religios, sabatarienii, alături de alte familii de diferite naționalități și confesiuni. În urma relocării, majoritatea locuitorilor din Bezidu Nou s-au mutat în localitatea Sângeorgiu de Pădure. O biserica ortodoxă, construită în 1939, a fost demolată în 1990.
În 2002, dintre cei 39 de locuitori al satului, 28 erau țigani și 11 maghiari.[8][necesită clarificare]
Biserica romano-catolică este singura dintre cele cinci lăcaşuri de cult din sat care a supraviețuit în apa lacului, dar numai până în 2014, când zidurile ei s-au năruit.[9] [10] Sătenii lansaseră cu puțin înainte un proiect care ar fi inclus salvarea bisericii, un studiu asupra ruinei fiind efectuat doar câteva săptămâni înaintea prăbușirii turnului si zidurilor.[7] Fosta biserică unitariană a doua din sat, deja nu mai exista.[7]
Până în anul 2024 fosta biserica romano-catolică a fost parțial reconstruită în același loc, pe piloni adânci, prin donaţii publice, pentru a sluji drept monument care amintește de victimele din sat și de planul criminal de "sistematizare", în realitate de distrugere a satelor și a istoriei lor, conceput de Ceaușescu.[9][10] Clădirea, cu un turn de 20 m și rebotezată "Biserica solidarității", este accesibilă gratuit pentru vizitare.[10] În prima sâmbătă a lunii august sunt comemorate victimele distrugerii satului.[9]
Obiective turistice
[modificare | modificare sursă]- Lacul de acumulare Bezid
- Zidul Plângerii în Parcul memorial Bezidu Nou
- Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial
- Fosta biserică romano-catolică, parțial scufundată, apoi năruită, și recent reconstruită în parte ca monument, înconjurată de apele lacului cu excepția unui drum de acces.[9]
Personalități
[modificare | modificare sursă]- András Kovács (redactor)(hu)[traduceți] (1926-2004), redactor, jurnalist, scriitorul monografiei satului Bezidu Nou
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Secuii sabatarieni
- Vicariatul Greco-Catolic al Ținutului Secuiesc
- Subotnicii(en)[traduceți], o grupare religioasă din Rusia țaristă cu o evoluție similară sabatarienilor
Imagini
[modificare | modificare sursă]-
-
-
Monumentul eroilor maghiari din sat căzuți în Primul Război Mondial -
Monumentul Eroilor (detaliu) -
Monumentul eroilor (detaliu) -
Parcul memorial Bezidu Nou -
Parcul memorial Bezidu Nou -
Parcul memorial Bezidu Nou -
Parcul memorial Bezidu Nou -
Parcul memorial Bezidu Nou -
Parcul memorial Bezidu Nou -
Parcul memorial Bezidu Nou
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ A székely szombatosok kálváriája a második világháború alatt Arhivat în , la Wayback Machine., Németh László Sándor, 2010 (accesat în 12 iulie 2020)
- ^ II. kötet- A székelyföldi, a csángó és a torockói magyar nép művészete, A magyar nép művészete, 1909
- ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog, Enciclopedia Catolică Maghiară (accesat în data de 09.11.2020)
- ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.
- ^ În ordinea enumerării: Arcuș, Boroșneu Mare, Imper, Ciucsângiorgiu, Lăzărești, Ghelința, Ilieni, Lemnia, Lisnău, Poian, Turia, Aldea, Bodogaia, Bezidu Nou, Sărățeni, Aita Seacă, Eliseni, Odorheiu Secuiesc, Jacu, Joseni, Sândominic, Frumoasa, Ghimeș-Făget, Gheorgheni, Voșlăbeni, Sântandrei, Bolintineni, Boteni, Crăciunești, Ivănești, Târgu Mureș, Șardu Nirajului, Troița, Lăureni și Tirimioara.
- ^ a b FOTO Povestea cutremurătoare a satului Bezid, scufundat cu forța de comuniști. Turla bisericii răsare sumbru din ape, iar legendele atrag magnetic curioși, 7 august 2015, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 27 iunie 2016.
- ^ a b c d e f „Összedőlt a vízzel elárasztott bözödújfalusi templom” [Biserica acoperită de ape din Bözödújfalus s-a prăbușit]. origo.hu. Mediaworks Hungary. . Accesat în .
- ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d „Povestea reconstrucției unei biserici din Mureș, scufundată de comuniști”. jurnalul.ro. . Accesat în .
- ^ a b c Reka Bereczki (). „Un simbol reconstruit în inima Transilvaniei. Biserica scufundată de la Bezid a renăscut din ape și este deschisă turiștilor”. Știrile PRO TV (video și articol). Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Bezidu Nou la Wikimedia Commons- Bezidu Nou, satul de sub apa[nefuncțională], 11 septembrie 2006, România liberă
| Control de autoritate |
|  |
|---|
 | Acest articol despre o localitate din județul Mureș este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |