Aita Seacă, Covasna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aita Seacă
Szárazajta
—  Sat  —
Aita Seacă
Aita Seacă
Aita Seacă se află în România
Aita Seacă
Aita Seacă
Aita Seacă (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°02′4″N 25°41′24″E46°02′4″N 25°41′24″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețFlag of Kovászna County.png Covasna
ComunăROU CV Batani CoA.jpg Bățani

SIRUTA63820
Atestare documentară1332

Altitudine619 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total697 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal527016

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Aita Seacă în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Aita Seacă în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Aita Seacă (în maghiară Szárazajta) este un sat în comuna Bățani din județul Covasna, Transilvania, România.

Incidente[modificare | modificare sursă]

Pe 4 septembrie 1944, mai multi localnici maghiari din Aita Seaca au capturat un numar rămas necunoscut de militari romani, pe care îi tortureaza și-i ucid. În privința numărului exact al militarilor români uciși, martorii si cercetatorii vehiculeaza cifre cuprinse între 13 si 100[1].[2]. La 26 septembrie 1944, pe fondul unei slabe prezențe a administrației române în zonă, în Aita Seacă a venit Gavrilă Olteanu, comandantul Batalionului de voluntari Brașov, din cadrul Regimentului de voluntari „Iuliu Maniu”.

„ La cererea românilor din Aita Seacă am mers cu o companie la fața locului, deoarece nu vroiam să las necurmate infracțiunile descrise. Am descoperit vreo optsprezece violări grave ale legii și am mai putut constata încă opt-zece. (...) A fost rănit un ofițer român, atacat de către frații Naghi [Nagy], și dus de către ordonanța sa la locul de prim-ajutor; unul dintre ei l-a omorât pe ofițer cu toporul: mai întâi i-a spart tibia, apoi i-a ciopârțit trupul, iar în sfârșit i-a aplicat o lovitură cu baltagul în cap. Asupra corpului neînsuflețit și ciopârțit în întregime s-a năpustit o femeie de șaptezeci de ani, care a pus degetul cu verighetă al ofițerului pe o piatră, i-a tăiat degetul și i-a furat verigheta. (...) Celălalt dintre frații Naghi [Nagy] a lovit ordonanța cu sapa în ceafă, acesta prăbușindu-se mort pe loc. (...) Le-am aplicat pedeapsa cu același topor cu care au săvârșit crima.(Gavrilă Olteanu-Epistola către Maniu datată august 1945)[3]

Gavrilă Olteanu a efectuat o anchetă sumară asupra celor petrecute la 4 septembrie și a dispus executarea a 11 etnici maghiari (nouă prin împușcare și doi prin decapitare. Alți 2 răniți atunci, au decedat ulterior). După brutala execuție (victimele având vârste cuprinse între 16 și 65 de ani), localitatea a fost jefuită. Organizația paramilitară Regimentul de voluntari „Iuliu Maniu” a mai întreprins acțiuni similare județele Bihor, Cluj și Sălaj.

Procesul împotriva organizației a început la Brașov, de unde a fost mutat la Craiova. Din cele aproximativ 200 de persoane judecate, 10-15 au fost membri ai organizației. Varianta descrisa de Olteanu in epistola către Maniu datată august 1945, a fost susținută în fața completului de judecată de voluntarii care-l însoțiseră, și de localnicii de etnie română din Aita Seacă care au depus marturie. Lajos Nagy, localnic maghiar din Aita Seacă a sustinut o variantă diferită in cursul anchetei. Pierderile mari suferite de trupele române trebuiau justificate cumva în fața comandamentului militar superior: în felul acesta ar fi putut să apară acuzația că germanii ar fi fost ajutați de secuii din localitate, iar răniții din rândul românilor ar fi fost omorâți cu brutalitate. Așadar, Aita Seacă trebuia etichetat drept „sat partizan” și pedepsit. La 25 septembrie, la chemarea unor români din localitate (care au avut „de plătit o datorie” față de câțiva consăteni secui), Olteanu și tovarășii lui nu s-au dus în sat pentru a face dreptate, ci au ajutat doar la o răfuială personală premeditată.[4]. Gavrilă Olteanu nu a fost condamnat pentru evenimentele de la Aita Seacă, dosarul fiind clasat.

În 4 septembrie 2004, la 60 de ani de la evenimente, în curtea bisericii ortodoxe din Aita Seacă, au fost reînhumate cu ritual creștin osemintele ostașilor români uciși în urmă cu 60 de ani la Aita Seacă. Inițiativa și organizarea acestui "act necesar și reparatoriu" aparține Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei prin Protopopiatul Ortodox din Sf. Gheorghe și Centrului Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", cu spijinul Garnizoanei militare Sf. Gheorghe, a autorităților publice și a societății civile românești din județul Covasna.[5]

În iunie 2008, modesta cruce de lemn asezata la capatâiul ostasilor români, cazuti la datorie in septembrie 1944 in Aita Seaca si reinhumati in curtea bisericii ortodoxe din localitate, a fost inlocuita cu o cruce din marmura. La înscrisul așternut pe marmura monumentului - "În memoria ostașilor români căzuți la Aita-Seacă în septembrie 1944", este adăugată mențiunea: "Tot aici sunt așezate rămășițele pământești ale unui ostaș german". Toate obiectele personale găsite la exhumare, în septembrie 2004, în groapa comună, asupra ostașilor români și a ofițerului german, se află în păstrare la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.[6].

În august 2010, slujba de pomenire a militarilor români căzuți în toamna anului 1944, la Aita Seacă, oficiată de IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, a fost urmată de o ceremonie de depunere de coroane de flori. Autorități locale și județene, și reprezentanți ai societății civile au depus coroane de flori la monumentul ostașilor români, în vreme ce reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române și cei ai societății civile românești din județul Covasna au depus o coroană de flori la monumentul localnicilor de etnie maghiară, uciși în toamna anului 1944. Discursurile prilejuite la această comemorare au scos în evidență învățămintele care trebuie trase din tragediile istorice precum cea de la Aita Mare, unde în toamna anului 1944 au căzut la datorie zeci de soldați români, dar și 13 localnici de etnie maghiară, uciși de formația paramilitară, ca represalii pentru omorârea militarilor români.[7]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Pe valea Galat se găsește un punct fosilifer cu faună din perioada pliocenă.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Grecu, Dan-Simion. „Date istorice despre situația Ardealului de nord (Sep.1944 - 1945)” (PDF). Buletinul Cercului de Studii al Istoriei Postale din Ardeal, Banat și Bucovina, An XIV, Nr.1. Accesat în . 
  2. ^ Bibire, Razvan (6). «Garzile lui Maniu». Incidentul de la Aita Seaca. Accesat în 15 dec 2011.  Verificați datele pentru: |date=, |year= / |date= mismatch (ajutor)
  3. ^ Ciuceanu, Radu. „Sumanele Negre. Dosarul operativ 1946. VII. In: Arhivele Totalitarismului”.  , 1996, nr. 2–3, p.114.
  4. ^ Nagy, Mihály Zoltán. „Autonomiști și Centraliști. Enigmele unor Decizii Istorice. Transilvania de Nord din Septembrie 1944 până în Martie 1945” (PDF). ISBN 978-973-86239-8-9.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor) Seria: „Diversitate Etnoculturală în România”, Volumul 15, Cluj-Napoca: Fundația CRDE, 2008, p.187
  5. ^ Lăcătușu, Ioan, Buletinul Ligii cultural-creștine Andrei Șaguna 2002-2005, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006, p. 37-43.
  6. ^ Lăcătușu, Ioan. „Monumentul ostașilor români martiri de la Aita Seacã” (PDF). ISSN 1454-8607. Accesat în .  Familia Română-Revistă trimestrială de cultură și credință românească, Noiembrie 2011, An 12, Nr.4(43), pp.137-138.
  7. ^ Monica Vajna. „Românii și maghiarii au comemorat împreună victimele de la Aita Seacă”. Observatorul de Covasna. Accesat în . 
  8. ^ Ielenicz, Mihai (coord). - România - Enciclopedie turistică, Ed. Corint, București, 2003.

Vezi și[modificare | modificare sursă]