Arta mesopotamiană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki

Arta mesopotamiană este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul lumii antice.

În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. S-au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății oferea toate condițiile de trai (apă, hrană). Ca inovație, mesopotamienii au realizat palatul tip zigurat ce avea formă de piramidă dar în trepte, unde la ultimul etaj se afla un observator, treptele fiind colorate în diferite tonuri.

În ceea ce privește sculptura, s-au creat ronde-bosse și basorelief, statui cu figuri ai regilor, sculpturi cu teme de război, stilizări naive, dar cu valențe pshihologice (ofereau privitorului o stare de meditație). În pictură se atinge apogeul prin inventarea mozaicului.

Condiții istorico-geografice[modificare | modificare sursă]

Mesopotamia, regiunea cuprinsă între Tigru și Eufrat, cunoaște o civilizație contemporană cu cea egipteană, dar, spre deosebire de aceasta, nu beneficiază de condițiile favorabile formării unui stat unitar. Așezarea sa pe traseul marilor drumuri comerciale dintre Marea Mediterană și regiunea Iranului de astăzi este foarte favorabilă schimburilor comerciale, dar și invaziilor străine atrase de imensele bogății pe care le deține. Datorită prosperității economice, se dezvoltă câteva orașe-stat precum Ur, Uruk, Lagash ș.a., orașe prin unirea cărora se vor forma temporar state puternice ca Sumerul, Babilonul s.a.

Perioade de înflorire:

  • perioada sumero-akkadiană: mileniul al III-lea î.Hr.
  • perioada asiriană: maxim de înflorire în secolele IX-VII î.Hr.
  • perioada noului Babilon: secolele VII-Vi î.Hr.

Arta sumero-akkadiană[modificare | modificare sursă]

Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei.

Basorelief reprezentându-l pe zeul sumerian Enki

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără deschideri, cu terase artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele sunt construcții complexe prin numărul mare de camere pentru locuit, recepții, dependințe. Aceste camere sunt așezate în jurul unei curți interioare, centrale, nu au ferestre și sunt acoperite cu tavane drepte și bolți. În cadrul palatului-fortareață se află:

  • templul: format dintr-un vestibul și sanctuar în care se află statuia de cult;
  • ziguratul: turn în șapte trepte (etaje suprapuse, terase, scări monumentale) care are la ultimul etaj o capelă pentru slujbele religioase și cercetări astrologice. Fiecare etaj al ziguratului este diferit colorat, conform unei simbolistici mistice.

Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă uscată la soare, foarte puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri.

Sculptura[modificare | modificare sursă]

Sculptura este reprezentată de statuară și relief. Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basorelieful prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta devine o glorificare a statului.

Exemplificări: statuile lui Gudea, Stela vulturilor (o sculptură în piatră ce prezintă o scenă de război a regelui Iannatom care ține în mână o plasă cu prizoneri; imaginea are un caracter documentar datorită prezenței elementelor vestimentare, a armelor), Stela regelui Naram-Sin, Stindardul din Ur.

Poarta lui Nimrod, capodoperă a artei asiriene (Metropolitan Museum of Art, New York)

Arta asiriană[modificare | modificare sursă]

Această artă se dezvoltă în orașe importante ca Assur și Ninive. Datorită expansiunii asirienilor, în arta lor se regăsesc certe influențe sumero-akkadiene și babiloniene.

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu impunător ridicat pe terase artificiale înalte. Aceste palate se întindeau pe suprafețe mari și aveau porți de intrare impozante, scări monumentale, turnuri și creneluri. Turnurile erau decorate în relief, cu figuri uriașe de animale reale sau fantastice. Între zidurile palatului se aflau numeroase curți interioare deschise, în jurul cărora se grupau camerele de locuit și anexele necesare desfășurării vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe șapte etaje.

Sculptura[modificare | modificare sursă]

Sculptura este reprezentată de statui impozante de regi, figuri de animale fantastice de 3-4 m înălțime, cu trupuri de animal, capete de om, aripi și cinci picioare. În afară de aceste statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează mai ales pe regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare și zeități înaripate.

Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica rănită, Leu agonizând.

Arta babiloniană[modificare | modificare sursă]

Stelă babiloniană executată în bazalt, (secolul al XII-lea î.Hr.), Muzeul Luvru

Civilizația babiloniană cunoaște o mare dezvoltare, în strânsă legătură cu Babilonul care devine - începând cu mileniul al II-lea î.Hr. - cel mai puternic oraș comercial și militar, regii babilonieni supunând întreaga Mesopotamie. Babilonul va acumula bogății imense care vor duce la dezvoltarea unei vieți luxoase și la înflorirea artei.

Arta babiloniană se dezvolta în două etape:

  • arta Vechiului Babilon: secolele XVIII-XV î.Hr.
  • arta Noului Babilon: secolele VII-VI î.Hr.

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Cea mai importantă construcție este palatul-fortăreață, bogat decorat cu cărămizi smălțuite policrome sau cu reliefuri din același material. Motivele decorative erau animaliere, florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor, la intrare, Poarte zeiței Iștar din cărămidă arsă și smălțuită. Tot în acea epocă au fost realizate celebrele Grădini suspendate ale Semiramidei și Templul lui Marduk (sau Turnul Babilonului).

Templele și palatele babiloniene erau construcții masive susținute de contraforturi și prevăzute cu sisteme de drenare a apei provenită din precipitații. În orașul Ur s-au descoperit vestigiile unui asemenea sistem de drenaj construit din plumb.

Alte elemente constructive de susținere erau pilaștrii și coloanele. Acestea, ca și pereții, erau frumos ornamentate cu culori strălucitoare și uneori placate cu aur sau zinc.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arta mesopotamiană