Limba sumeriană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
sumeriană
eme-ĝir, eme-gi
Vorbită în Sumerul de odinoară
Regiuni sudul Mesopotamiei
Număr de vorbitori nu mai există
Perioadă de existență antichitate
Sistem de scriere scriere cuneiformă
Tipologie lingvistică SVO
Clasificare
limbă izolată
  • sumeriană
Statut oficial și codificare
ISO 639-1 nu există
ISO 639-2 sux
SIL sux
Această pagină poate conține caractere Unicode
Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki

Limba sumeriană (în sumeriană: 𒅴𒂠 EME.G̃IR15) a fost o limbă izolată vorbită în antichitate în Imperiul Sumerian. Este o limbă izolată deoarece nu este înrudită cu nicio altă limbă (nici chiar cu limbile vorbite în regiunile învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea fiind limbi semitice), deci formează singură o familie.

Sumeriana s-a vorbit din al treilea mileniu î.Hr. până prin secolul al XVII-lea (după alți autori al XIX-lea) î.Hr., fiind treptat înlocuită de akkadiană. Totuși a mai fost utilizată ca limbă literară, științifică și religioasă în Mesopotamia până către sfârșitul primului secol d.Hr.

Este una dintre primele limbi (dacă nu chiar prima) care și-a dezvoltat un sistem de scriere (ca. 3200 î.Hr.). Este vorba de scrierea cuneiformă.

Printre cele mai importante centre ale culturii sumeriene se numără: Ur, Uruk, Lagaș, Nippur, Eridu, Girsu.

Varietăți[modificare | modificare sursă]

Etape[modificare | modificare sursă]

Sumerian - Protoliterate Tablet - Walters 41219 - View A.jpg

Scrierea limbii sumeriene este împărțită în 5 perioade:

  • Sumeriana arhaică - între secolele al XXXI-lea și al XXVI-lea î.e.n.;
  • Sumeriana veche sau clasică - între secolele al XXVI-lea și al XXIII-lea î.e.n.;
  • Neo-sumeriana - între secolele al XXIII-lea și al XXI-lea î.e.n.;
  • Sumeriana târzie - între secolele al XX-lea și al XVIII-lea î.e.n.;
  • Post-sumeriana - după anii 1.700 î.e.n..

Sumeriana timpurie este cel mai cunoscut stadiu al unei scrieri cunoscute, începând cu perioada Jemdet Nasr, adică între secolele al XXXI-lea și al XXX-lea î.Hr. Unele versiuni ale cronologiei istoriei pot să omită Sumeriana târzie.

Dialecte[modificare | modificare sursă]

Există diferențe minime între textele economice sau cele ale listelor de regi din Lagaș, Ur și din Nippur. Însă diferențele importante din limba documentelor economice sau istorice nu sunt variante dialectale, ci tradiții locale ale scribilor influențați mai mult sau mai puțin de limba akkadiană.

În textele sumeriene întâlnim însă următoarele apelații pentru variante lexicale folosite în scrieri: eme—si—sa «limba obișnuită», care ar constitui cel mai important dialect, apoi eme—gal «limbă mare» eme-sukud (-da) «limbă înălțată», eme—suh (a) «limba aleasă»; eme—te—na «limba greșită», iar alături de acestea jargoane folosite de anumite grupuri de indivizi: eme—má—lah—a «limba corăbierilor» și eme—undula «limba păstorilor».

Gramatică[modificare | modificare sursă]

Clasficare[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, I. - Limbile lumii - Mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]