Sari la conținut

András Duma-István

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
András Duma-István
Date personale
Născut (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cleja, regiunea Bacău, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România (–)
 Ungaria (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
folclorist[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară
limba română Modificați la Wikidata
Specie literarăpoezie  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul de Merit al Ungariei în grad de cavaler[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

András Duma-István (n. , Cleja, regiunea Bacău, România) este un poet și folclorist român și maghiar de origine ceangăiască.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

András Duma-István, inițial Andrei Duma,[2] s-a născut în anul 1955 în Cleja, Bacău într-o familie de origine ceangăiască.[3][4] A urmat școala în limba română,[3][4][5] dar a deprins și dialectul ceangăiesc al limbii maghiare[3] de la părinții acestuia,[5] cu ortografia maghiară până la un nivel.[3] După propriile declarații, a învățat să citească și să scrie singur în maghiară.[5] A lucrat ca metalurgist și apoi s-a retras la Cleja pentru a practica agricultura, devenind ulterior poet, unde creațiile sale au păstrat dialectul original al locului.[3] Tot ca poet local a existat anterior Demeter Lakatos, ce inițial nu cunoscuse limba maghiară[6] și ce se remarcase ca primul poet ceangău,[7] Duma fiind socotit de anumiți autori ca fiind o „reîncarnare” a acestuia.[7]

Activitate civică

[modificare | modificare sursă]

A fost organizatorul Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova (în maghiară Moldvai Csángómagyarok Szövetsége)[3][8] cu sediul la Bacău[9] și fondatorul[3] și copreședintele[10] Fundației Siret-Cleja (1999,[4][8] în maghiară Szeret-Klézse Alapítvány)[3] care patronează Klézse Magyar Ház („Casa Maghiară din Cleja”) și Petrás Incze János Tájmúzeum („Muzeul local Petrás Incze János”).[8][7] Din anul 1997[11] (sau 1998,[8] ori 2000[3]) a editat revista bilingvă maghiaro-română Mi magunkról („Noi despre noi”)[3][8] a filialei din Cleja a Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova.[11][12] Acesta organizează tabere de copii în Ungaria.[4] Este unul dintre inițiatorii predării limbii maghiare din regiunea Moldova.[8][7] Îndeplinește funcția de consilier în Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România⁠(d) (UCDMR, în maghiară Romániai Magyar Pedagógusok Szövetsége, RMPSZ).[10]

Asigură cazarea a trei sau patru studenți ceangăi care studiază la o universitate maghiară în Cluj-Napoca.[13]

Activitate literară și de cercetare

[modificare | modificare sursă]

Poetul István Ferenczes⁠(d) (laureat al Premiului Attila József), editorul și autorul prefeței volumului Én országom Moldova (2000), a declarat că:[3][6]

„Au trecut mai bine de patru ani de când cunosc aceste poezii. Trebuie să recunosc că la început am fost interesat doar de limbaj, gândindu-mă la textele sale ca la un fel de miracol lingvistic. Apoi, încet-încet, le-am descoperit profunzimea. Acest om gândește, meditează, se zbate, agonizează în fața marilor întrebări ale vieții, suferă în fața întrebărilor de viață-moarte-iubire ale destinului uman, se macină între paradoxurile trecerii și supraviețuirii, ca toți creatorii care vor ceva diferit și mai bun... András Duma István a făcut școala românească, a început să învețe să citească în limba maghiară ca adult din cărțile de rugăciuni maghiare care încă se mai găsesc în lume... Limba maghiarilor ceangăi este limba care a păstrat maghiara medievală premodernă până în secolul al XX-lea.”

Acesta își compune poeziile într-o limbă și o abordare arhaică și originală ceangăiască,[14] remarcându-se ca primul moldovean care i-a descris pe ceangăi în acest mod.[15] De asemenea, acesta aparține și fenomenului de revitalizare a limbii[15] și de salvare a culturii maghiare[4] în Moldova și implicit de apariție[7] și dezvoltare a literaturii ceangăiești maghiare în Moldova.[15] Din acest motiv, publicarea poeziei a fost salutată în primul rând dintr-o perspectivă politică și nu estetică.[7]

În volumul Csángó mitológia (2005) a dezbătut printre altele și utilizarea motivelor runice în portul popular ceangăiesc (în maghiară Rovásmaradékok a keptárón),[14] ale căror semnificație le-a descrifrat parțial.[4] Autorul prefeței cărții, Attila Sántha⁠(hu)[traduceți], a numit aspectul ca „realism mitic”, iar opera lui Duma o carte introductivă în mitologia ceangăiască,[14] culeasă de la persoane în vârstă și care s-a transmis în timp prin moașe sau vindecători.[15] De asemenea, Duma a respins teoria anumitor autori maghiari potrivit cărora kerpa, desemnat ca batic la femeile maghiare din Moldova, ar proveni etimologic din românescul cârpă, întrucât termenul există local și desemnează cercul din lemn de împletit părul la femei.[14][15] A respins de asemenea și analogia autorilor români făcută porturilor ceangăiesc maghiar vechi și românesc moldovenesc, întrucât tiparele sunt diferite.[14] Autorul a căutat originea unor credințe supraviețuitoare în perioada păgână, pe care le-a cercetat până la apariția romano-catolicismului.[14] A descris pentru prima dată prezența și rolul pietrelor de protecție cu forme de lumânare aprinsă sau soare la porțile ceangăiești, implicit cultul soarelui.[15] A mai prezentat cultul táltos-ului, precum și vrăjitoria, a cărei prezență documentată se oprește la sfârșitul anilor 1940.[4]

Potrivit lui Sántha, folcloristul a reușit să culeagă mai multe elemente mitologice decât János Arany în teritoriul Regatului Ungariei cu circa 150 de ani înainte.[15]

Autorul s-a exprimat și asupra situației literaturii în limba maghiară care nu poate pătrunde în Moldova pe fondul cunoașterii limbii de către puțini oameni în prezent, indicând ca excepții de autori care au publicat și în limba română pentru ceangăii din Moldova pe Ferenc Pozsony⁠(hu)[traduceți] și Vilmos Tánczos. Duma a declarat că a existat o inițiativă limitată din partea națiunii și implicit mediului academic maghiar intracarpatic de a face cunoscute lucrările, în limba română.[14] În privința identității naționale, acesta a menționat că unii locuitori sunt conștienți că românii și Biserica Romano-Catolică din România nu acceptă deschis populația în mod dezinteresat, fiind un proces determinat politic și manifestat prin publicarea semnificativă a unor lucrări despre românitatea ceangăilor. Pe de altă parte, o parte semnificativă a locuitorilor nu știe ce tip de gândire să accepte.[14] Pentru acesta, fenomenul nu se poate numi atât de mult drept opresiune de stat, cât o mentalitate învechită.[4]

Volumul de poezii Csánglia conține poezii mai recente ale autorului, care, probabil după spiritul vremii, sunt mai puțin tragice decât precedentele.[7]

Din anul 2011 a fost declarat cetățean al Republicii Ungaria.[6]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

Lucrări

[modificare | modificare sursă]
Articole despre Ceangăi

Istorie

• Originile
• Limba
• Biblia Husită
• Codex Bandinus
• Episcopia de Bacău
• Răscoala de la Săbăoani

Folclor

• Portul popular ceangăiesc

Prezent

• Personalități

Modifică text Consultați documentația formatului

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Muzeul Literar Petőfi 
  2. ^ hu Szabó Palócz Attila. „Dunakeszi-Fóti Nyári Szabadegyetem 2001 – Rendhagyó Irodalmi Órák”. Magyar-Hon-Lap archívum 1999-2006. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g h i j k hu Cseke Gábor (szerkeszti), Andrassew Iván (gondozza), „Duma-István András csángó költő”, în Erdélyi és csángó költészet, 2002
  4. ^ a b c d e f g h hu „Duma-István András moldvai csángó író-költő”. origo.hu, 8 aprilie 2008. Arhivat din original în . Accesat în . 
  5. ^ a b c hu „Duma-István András: Csángó mitológia”. zelegor.com. Arhivat din original în . Accesat în . 
  6. ^ a b c hu Szőcs, Lóránt (). „Csánglia ébredése”. szekelyhon.ro. Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f g hu „Csánglia”. zelegor.com. Arhivat din original în . Accesat în . 
  8. ^ a b c d e f hu Moldvai Magyarság, Új sorozat, 22. évfolyam, 10. szám, octombrie 2012, p. 2
  9. ^ hu Zsebők Csaba, „Csángó pláza”, în Magyar Nemzet, 70. évfolyam, 5. szám, 6 január 2007, p. 40
  10. ^ a b c d hu Barabás, Hajnal; Dósa Ildikó; Szász Cs. Emese (). „Rangos magyar állami kitüntetéssel ismerték el tizenegy erdélyi személyiség munkásságát”. szekelyhon.ro. Accesat în . 
  11. ^ a b hu Kuszálik Péter⁠(d), A romániai magyar sajtó 1989 után, Teleki László Alapítvány, Erdélyi Múzeum Egyesület Budapest, Kolozsvár, 2001, pp. 301-302 ISBN: 973-8231-01-9
  12. ^ hu „Magyar Katolikus Lexikon > M > Mi Magunkról”. lexikon.katolikus.hu. Accesat în . 
  13. ^ hu János Krebsz. „Csánglia VII”. erdely.ma. Arhivat din original în . Accesat în . 
  14. ^ a b c d e f g h hu Sylvester, Lajos (). „Egy csángó képírásolvasó: Duma-István András”. gondola.hu. Arhivat din original în . Accesat în . 
  15. ^ a b c d e f g hu Kocsis Károly, „Élő csángó mitológia”, în Székely Hírmondó, 10. évfolyam, 25. szám, 17 június 2005, p. 20
  16. ^ hu Bocskai Szövetség. „Eddigi díjazottjaink, akik megtiszteltek az elismerés elfogadásával:”. bocskai-szovetseg.hu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ hu Pataki Sándor, „Bocskai-díjak”, în Délmagyarország, 90. évfolyam, 170. szám, 22 július 2000, p. 2
  18. ^ hu „Bocskai-díjasok”, în Magyar Demokrata, 4. évfolyam, 28. szám, 13 július 2000, p. 3
  19. ^ hu Áder János s. k. (köztársasági elnök), Orbán Viktor s. k. (miniszterelnök), „A köztársasági elnök 110/2018. (III. 20.) KE határozata kitüntetés adományozásáról”, Budapest, 2018. március 2., în Magyar Közlöny, 40 szam. 2018. március 20., kedd, p. 1864

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=András_Duma-István&oldid=16961345