Ana Conta-Kernbach

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ana Conta-Kernbach
Date personale
Nume la naștereAna Conta Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
Târgu Neamț, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedată (56 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboală cardiacă[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriVasile Conta Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieînvățătoare
scriitoare
activistă[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniudreptul de vot al femeilor[*]  Modificați la Wikidata
InstituțieInstitutul liceal de domnișoare Humpel
Școala Normală „Mihail Sturdza” din Iași  Modificați la Wikidata
Alma MaterInstitutul liceal de domnișoare Humpel
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Universitatea din Paris
Collège de France  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”  Modificați la Wikidata

Ana Conta-Kernbach (5 noiembrie 1865, Târgu Neamț, Regatul României – 13 decembrie 1921, Iași, Regatul României) a fost o profesoară de origine română, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor.

Mormântul scriitoarei Ana Conta-Kernbach de la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ana Conta s-a născut pe 5 noiembrie 1865 în Târgu Neamț, Regatul României, fiica Mărioarei (născută Scutariu) și a lui Grigore Conta. A fost penultimul copil născut într-o familie cu 10 copii, unul dintre frații săi fiind Vasile Conta, care urma să devină un cunoscut filozof și politician. Familia sa era originară din comuna Bodești-Precista, Neamț, unde mai multe generații au servit ca preoți în Biserica Ortodoxă Română. Tatăl sau a fost angajat în 1864 să slujească la Mănăstirea Bărboi din Iași, unde familia s-a mutat la scurt timp după nașterea Anei. Mama sa a murit când Ana Conta era încă tânără, iar fratele ei Vasile a fost cel care i-a influențat preocupările în ceea ce privește problemele sociale și simțul datoriei de a le adresa. De asemenea, acesta i-a încurajat abilitățile muzicale, ea devenind o pianistă virtuoasă.

Carieră[modificare | modificare sursă]

În 1878, Conta a fost acceptată la Institutul Humpel din Iași. Acolo a terminat curriculumul de 7 ani în doar 5 ani și a absolvit în 1883. Pentru a-și continua educația, în acel an, s-a înscris la Universitatea din Iași, unde a studiat atât pedagogia cât și filosofia. În același timp cu studiile sale universitare, a predat istorie, logică și psihologie la Institutul Humpel, până în 1885, când a început să predea la Liceul ,,Oltea Doamna”, unde a rămas pentru aproape un deceniu. Și-a finalizat studiile universitare în 1888, obținând calificativul ,,magna cum laude” .

În 1891 s-a căsătorit cu poetul Gheorghe Kernbach, care a încurajat-o să scrie și să publice atât poezie cât și proză. Debutul său ca scriitoare a fost în revista Convorbiri literare în 1891, iar în scurt timp alte lucrări i-au fost publicate în jurnalele Junimea literară și Arhiva.

În anul 1893 a plecat singură la Paris pentru a studia la Universitatea din Paris și la College de France, unde își obține doctoratul în 1895, cu calificativul ,,magna cum laude”. Când s-a întors în România, a devenit directoarea Școlii Normale de Aplicație  și a predat atât pedagogie cât și psihologie la Școala normală ,,Mihail Sturdza”, pentru mai mult de două decenii.

În 1893, la cererea Ministerului Educației, Conta-Kernbach a produs două rapoarte evaluând educația vocațională accesibilă fetelor în Franța. În anul următor, Conta a realizat o evaluare similară a educației pentru fete din Sankt Petersburg.

Abordarea sa pedagogică s-a bazat pe concepte psihologice de tipul asocierii și pe rezultate din psihologie experimentală, împărtășind, de asemenea, idei propuse de alți teoreticieni cum ar fi J. A. Comenius, F. Fröbel , J. Locke și alții, adaptate contextului din România timpului.

Conta-Kernbach a fost una dintre primele delegate române trimise de guvern la întâlniri științifice internaționale. A participat la Congresul Internațional al Institutelor de Femei, care a avut loc la Paris în 1899, la Congresul Internațional de Pedagogie din Bruxelles în 1911 și la alte evenimente care au avut loc în Geneva și Nürnberg.

A fost prima femeie acceptată în Consiliul General de Instrucție și din 1913 până la moartea ei, în 1921, a servit de asemenea ca inspectoare pentru școlile de fete din întreaga țară. Meritele sale au fost recunoscute de două ori de către guvernul României, fiindu-i acordată distincția Răsplata Muncii pentru Învățământ, clasa întâi, atât pentru educație primară cât și pentru educație secundară. Ana Conta-Kernbach este considerată una dintre profesorii excepționali care au ajutat la dezvoltarea sistemului educațional și a teoriei pedagogice în România.

În perioada Primului Război Mondial, Ana Conta-Kernbach a început să se implice în mișcarea feministă, publicând articole despre egalitatea salarială și drepturile profesionale ale femeilor. A propus ca femeile să devină cetățeni de drept și a fost una dintre fondatoarele Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române în 1918, în Iași, împreună cu Calypso Botez, Maria Baiulescu, Elena Meissner,Ella Negruzzi, Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary și Olga Sturdza. Scopul asociației a fost de a lupta pentru drepturile legale, politice și social-economice ale femeilor. În același an, sufragiul universal pentru bărbați cu vârsta de peste 21 de ani a fost aprobat de către legislatură iar femeilor li s-a promis considerarea în viitor a acordării dreptului lor de vot. În 1920, Conta-Kernbach a adresat o petiție legislaturii cerând acordarea drepturilor politice femeilor care au activat în serviciul public, au participat la război sau au fost soțiile sau mamele soldaților care au luptat în conflict.

Sfârșitul și posteritatea[modificare | modificare sursă]

Conta-Kernbach a murit din cauza unei boli de inimă pe data de 13 decembrie 1921 în Iași și a fost înmormântată în cimitirul orașului, Cimitirul „Eternitatea” .

În 1925, când Adela Xenopol a înființat Revista scriitoarei, Conta-Kernbach a fost una dintre primele feministe ale cărei lucrări au fost publicate în acest jurnal influent.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Jurnalism[modificare | modificare sursă]
  • Munca și plata ei. Reglementarea petrecerilor, 1919
  • În chestiunea feministă, 1920
  • Pentru ridicarea Iașului,1920
  • Cu toții la muncă,1921
Literatură[modificare | modificare sursă]
  • Clipe, 1897
  • Fulgi, 1905
  • Biografia lui Vasile Conta, 1916
  • Boabe de mărgean, 1922
  • Pulbere, 1925
Știință[modificare | modificare sursă]
  • Școlile profesionale din Franța, 1893
  • Dezideratele Congresului din Petersburg privitoare la organizarea învățămîntului profesional de fete, 1894
  • Les programmes actuels et la nouvelle méthode d’enseignement, au point de vue de l’hygiene intellectuelle, 1904
  • Școlare, 1904
  • Elemente de metodică, 1905
  • Elemente de pedagogie, 1907
  • L’éducation manuelle, 1913
  • Noțiuni de pedagogie și metodică,  1914
  • Despre muzică, 1920
  • Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921
  • Logică și psihologie: Schița unui manual de școală. Anexă la Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stela Iancu - Ana Conta-Kernbach (EDP, București, 1974)
  • Ana Conta-Kernbach - Wikipedia ( în limba engleză)
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ana Conta-Kernbach