Alilamină
| Alilamină | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Prop-2-en-1-amină[1] |
|---|---|
| Identificare | |
| Număr CAS | 107-11-9 |
| ChEMBL | CHEMBL57286 |
| PubChem CID | 7853 |
| Formulă chimică | C₃H₇N[2]  |
| Masă molară | 57,058 u.a.m.[2] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 0,758 g/cm³[3] la 20 °C |
| Punct de topire | −88,2 °C[3] |
| Punct de fierbere | 54 °C[3] la 101.325 de Pascali |
| Indice de refracție(nD) | 1,4205[3] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Alilamina este un compus organic cu formula chimică C3H5NH2 și este un compus lichid incolor. Derivații acestuia sunt compuși folositori (precum terbinafină, naftifină, etc.)
Obținere[modificare | modificare sursă]
Aliliamina se obține împreună cu di și trialilamina în urma tratării clorurii de alil cu amoniac, reacție urmată de distilare.[4]
O altă metodă presupune reacția clorurii de alil cu hexametilentetramină.[5] Substanța pură se poate obține în urma reacției de hidroliză a izotiocianatului de alil.[6]
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
Alilamina prezintă proprietățile specifice ale unei amine.[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book). Cambridge: The Royal Society of Chemistry. . p. 681. doi:10.1039/9781849733069-FP001. ISBN 978-0-85404-182-4.
- ^ a b c „Alilamină”, ALLYLAMINE (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d CRC Handbook of Chemistry and Physics (95th edition)[*], p. 3-12 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Ludger Krähling; Jürgen Krey; Gerald Jakobson; Johann Grolig; Leopold Miksche (). „Allyl Compounds”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. Weinheim: Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a01_425.
- ^ „Synthesis of allylamine in ethanol”. ResearchGate (în engleză). Accesat în .
- ^ M. T. Leffler (), „Allylamine”, Org. Synth.; Collective Volume, 2, p. 24
- ^ Henk de Koning, W. Nico Speckamp "Allylamine" in Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis, 2001, John Wiley & Sons, Weinheim. doi:10.1002/047084289X.ra043 Article Online Posting Date: April 15, 2001
