Limba feniciană
Aspect
| Limba feniciană 𐤃𐤁𐤓𐤉𐤌 𐤊𐤍𐤏𐤍𐤉𐤌 dabarīm Kana`nīm | |
| Vorbită în | În trecut vorbită în Liban, Siria, Israel, Malta, Algeria, etc. |
|---|---|
| Regiuni | Fenicia |
| Număr de vorbitori | Fenicieni |
| Dispariție | 333 î.Hr |
| Clasificare | |
| Afro-asiatice | |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | phn |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | phn |
| Răspândire în lume | |
Expansiunea maximă teritorială a Feniciei | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
| Modifică date / text | |
Limba feniciană a apărut inițial în Fenicia (actuala coastă a Libanului și a Siriei, numită „Canaan” în feniciană, arabă, ebraică și aramaică, Pūt în egipteană, Φοινίκη (Phoiníkē) în greaca veche și Phoenicia în latină).
Limba feniciană este o limbă semitică a subgrupului canaanit și dintre limbile vorbite actual este cea mai apropiată de ebraică. Zonele în care feniciana a fost vorbită se află în zilele noastre în Liban, Siria de vest, nordul Israelului, Tunisia, Algeria, Malta precum și în Corsica. De asemenea, o variantă a limbii feniciene, mai precis limba punică vorbită de cartaginezi, a avut un areal lingvistic limitat în anumite părți din Sicilia respectiv Sardinia.