Alexandra Sidorovici
| Alexandra Sidorovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 6 iulie 1906 Constanța, România |
| Decedată | 25 august 2000, (94 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | Silviu Brucan |
| Copii | Anca, Vlad Silviu și Dinu[1] |
| Naționalitate | română |
| Ocupație | universitară[*]  |
| Acuzator public la “Tribunalul poporului” | |
| În funcție 1945 – 1946 | |
| Deputată de București în Marea Adunare Națională | |
| În funcție 1946 – 1952 | |
| Secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului | |
| În funcție 1948 – 1958 | |
| Șef de catedră la catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București | |
| Deputată de București în Marea Adunare Națională | |
| Partid politic | Partidul Comunist din România |
Modifică date / text  | |
Alexandra Sidorovici (n. 1906, Constanța – d. 2000, București) a fost o politiciană comunistă română.
Activitate politică[modificare | modificare sursă]
Alexandra Sidorovici a fost acuzator la “Tribunalul poporului” (1945-1946) în procesele intentate unor reprezentanți ai elitei politice și culturale românești („lotul ziariștilor fasciști” ) și „criminalilor de război din Transnistria”). Printre cei 14 jurnaliști și intelectuali incluși în „lotul ziariștilor fasciști” [2]se regăseau Pan M. Vizirescu, Pamfil Șeicaru (directorul ziarului Curentul), Stelian Popescu (directorul ziarului Universul), cunoscutul poet și gânditor naționalist Nichifor Crainic și Radu Gyr, comandant legionar, șeful regiunii Oltenia, poet legionar, fost director al Teatrelor în 1940-1941, pe care Alexandra Sidorovici împreună cu Const. Vicol, Ion D. Ioan și Avram Bunaciu i-au acuzat că „prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acțiunea lor la susținerea unui regim odios și a unei politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecințe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă și prăbușirea politică și militară a țării”. Pamfil Șeicaru și Grigore Manoilescu (amândoi în contumacie) au primit pedeapsa cu moartea, iar Nichifor Crainic (arestat ulterior în 1948) și Stelian Popescu (în contumacie) – muncă silnică pe viață. Restul a primit condamnări între 12 și 20 de ani.[3].
A fost apoi deputată de București în Marea Adunare Națională (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948. În 1950, Alexandra Sidorovici era conferențiar, adjunct șef de catedră la catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București.[4]
În 1971, Alexandra Sidorovici a fost decorată cu Ordinul 23 August.[5]
Familie[modificare | modificare sursă]
A fost soția lui Silviu Brucan, politician comunist român, diplomat și important critic al regimului lui Nicolae Ceaușescu. Au avut împreună trei copii.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ ro Profetul Brucan, incinerat
- ^ Ilie Oană 2003, p.430
- ^ "Ziariștii fasciști", în boxa acuzaților
- ^ Pagini de istorie din anul 1950, Universul Energiei. Accesat la 22 ianuarie 2014
- ^ Systems, Indaco, Autentificare - Lege5.ro (în Romanian), lege5.ro
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ilie Oană - Tribunalul Poporului - instrument al justiției proletare, Muzeul Național de Istorie a României XV,I 2003, București
- Alexandra Sidorovici, Silviu Brucan, America văzută de aproape, București, Editura Tineretului, 1962.
- Alexandra Sidorovici, Silviu Brucan, Amerika aus nächster Nähe, Jugendverlag, 1963 - 274 pagini