AK-74

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
AK-74
Ak74l.png

AK-74

Tip Pușcă de asalt
Loc de origine  URSS
Istoric operațional
În uz 1974-prezent
Folosit de vezi Utilizatori
Istoric producție
Proiectant Mihail Kalașnikov
Producător IJMAȘ, alții
Bucăți construite mai mult de 5 milioane
Variante AKS-74, AKS-74U, AKS-74UB, AK-74M, AK-101, AK-102, AK-103, AK-104, AK-105
Date generale
Greutate 3,3 kg, încărcătorul (30): 0,23 kg, baioneta: 0,32 kg
Lungime 943 mm
Lungime țeavă 415 mm (țeava)

Cartuș 5,45x39mm
Principiu împrumut de gaze
Cadență de tragere 650 de cartușe pe minut
Viteză inițială 900 m/s
Bătaie eficace 625 m
Încărcător 30, 45 sau 100 de cartușe
Sistem de ochire mecanic (înălțător, cătare)

AK-74 (prescurtarea denumirii în limba rusă a Автомат Калашникова образца 1974 года, cu sensul de Automat Kalașnikov model 1974) este o armă de asalt care folosește cartușe de 5,45x39mm creată în anii 1970 ca o îmbunătățire a AKM care folosește cartușe de 7,62x39mm.

Arma a fost introdusă în serviciu și folosită efectiv în 1979 în Războiul Afgano-Sovietic[1]. Șeful biroului afgan al Serviciilor de Informații pakistaneze a susținut că CIA a plătit 5.000 de dolari pentru primul AK-74 capturat de mujahedinii afgani în timpul Războiului Afgano-Sovietic.[2]. În prezent arma este folosită în marea majoritate a statelor care formau fosta URSS.

S-au fabricat variante ale armei în Bulgaria (AK-74 și AKS-74U), Germania de Est (MPi-AK-74N, MPi-AKS-74N, MPi-AKS-74NK) și România (PA Md. 1986).[1][3][4] Alături de fostele republici sovietice și țări din Europa de Est mai folosesc AK-74 Mongolia, forțele speciale din Coreea de Nord, și infanteria navală a Armatei Vietnameze.

Detalii de proiectare[modificare | modificare sursă]

AK-74 este o adaptare al armei de asalt AKM cu cartuș 7,62mm la calibrul 5,45mm și câteva îmbunătățiri.[1] Rezultatul îmbunătățirilor a fost o armă mult mai precisă și fiabilă decât AKM.[1] Interschimbabilitatea pieselor între AK-74 și AKM este în jur de 50% (arcuri, șuruburi).

Elemente constructive noi[modificare | modificare sursă]

AK-74 demontat
Balistica unui glonț de 5.45x39mm de la un AK-74 prin rană, cu cavități temporare și permanente pe care le produce în deplasare.

Pușca de asalt a primit o țeavă nouă cu patru ghinturi, cu o rotire spre dreapta de 200 mm. Baza cătării și blocul de acționare cu gaz au fost reproiectate. Mihail Kalașnikov, proiectantul armei, a fost împotriva trecerii la calibrul mai mic. Aspectele exterioare ale celor două tipuri de arme diferă mai mult decât cele interioare. La AK-74 frâna de la gura țevii este mai mare, încărcătorul este fabricat din polietilenă și nu este atât de arcuit. Încărcătorul deși foarte robust, fără nervuri, din cauza culorii ruginii, compromite camuflajul armei.[5], dar mai târziu, la începutul anilor 1980 s-au introdus încărcătoare din plastic, de culoare de la maro până la culoarea aproape neagră, tot cu capacitate de 30 cartușe.

După Războiul din Vietnam specialiștii militari sovietici, analizând carabina de asalt americană M16 A1, și-au dat seama de avantajele unui calibru mai mic (recul mai mic, mânuire mai ușoară, posibilitatea de a se transporta mai multe cartușe etc.). Proiectilul de 5,45×39mm are o viteză mai mare (poate atinge 1000 m/s); din acest motiv curba balistică descrisă de glonț se apropie mai mult de o linie dreaptă decât glonțul celuilalt cartuș (7,62x39mm de la AKM). Capacitatea de penetrare a noului glonț este mai mică, dar efectul distrugător este la fel de mare, din cauza unor cavități temporare și permanente pe care le produce în rană, în timpul deplasării sale.

Variante[modificare | modificare sursă]

  • AKS-74 - cu pat pliabil
  • AKS-74U - cu țeavă scurtă destinată forțelor speciale.
  • AK-74M - variantă modernizată, având patul din poliamidă de culoare neagră umplut cu fibră de sticlă, și șină pentru montarea lunetei
  • Seria AK-100:
    • AK-101 - pușcă de asalt standard pentru cartuș 5,56×45mm NATO (pentru export)
    • AK-102 - carabină pentru cartuș 5,56×45mm NATO (pentru export)
    • AK-103 - pentru cartușe calibrul 7,62×39mm M43 (pentru export) cu pat pliabil
    • AK-104 - pentru cartușe calibrul 7,62×39mm M43 (pentru export)
    • AK-105 - pentru cartușe calibrul 5,45×39mm M74 pentru înlocuirea lui AKS-74U în Forțele Armate Ruse
    • AK-107 - pentru cartușe calibrul 5,45×39mm M74 (cu sistem de reducere a reculului și a ridicării țevii în timpul tragerii)
    • AK-108 - pentru cartușe calibrul 5,56×45mm NATO (cu sistem de reducere a reculului și a ridicării țevii în timpul tragerii)

Utilizare în luptă[modificare | modificare sursă]

Utilizatori[modificare | modificare sursă]

Parașutist kazah cu un AK-74, fotografie din 2000
Elev rus la școală militară (2011)
  •  Armenia[9] AK74 și AK74M sunt în dotarea curentă a forțelor armate Armeene.
  •  Azerbaijan:[9] Sub licența, cu numele Khazri de Industria MAN Azerbaijan, cu șină pentru montarea accesoriilor.[10][11][12]
  •  Bulgaria: AR-M1 (varianta lui AK-74) și AKS-74U sunt fabricate în Bulgaria.[13]
  •  Cipru: AK-74M este folosit de Garda națională cipriotă [14]
  •  Rusia: AK-74M este în prezent în serviciu ca armă principală la Forțele terestre ruse.[15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Woźniak, Ryszard: Encyklopedia najnowszej broni palnej—tom 1 A-F, page 25. Bellona, 2001.
  2. ^ Chivers, C. J. (). The GunNecesită înregistrare gratuită. Simon & Schuster. pp. 382–383. ISBN 978-1-4391-9653-3. Accesat în . 
  3. ^ Cutshaw, Charlie: The New World of Russian Small Arms & Ammo, pag 92. Editura: Paladin Press, 1998.
  4. ^ McNab, Chris: The AK47 (Weapons of War), pag. 25. Editura Spellmount Publishers, 2001.
  5. ^ Kokalis, Peter: Weapons Tests And Evaluations: The Best Of Soldier Of Fortune, page 45. Paladin Press, 2001.
  6. ^ Small Arms Survey (). „Dangerous Supply: Small Arms and Conflict in the Republic of Georgia”. Small Arms Survey 2003: Development Denied. Oxford University Press. p. 197. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Mullins, Julie (). „Arms cache may contain Russian - AKS-74 automatic rifles”. Graphic News. 
  8. ^ „The Commanding Officer assigned to Kilo/Company, 3rd Battalion, 23rd Marine Regiment (Kilo 3/23), US Marine Corps Reserve (USMCR), examines an 7.62mm AK-47 assault rifle at Blair Field in al Kut, Iraq, during Operation IRAQI FREEDOM”. Omnia. . 
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n Jones, Richard D. Jane's Infantry Weapons 2009/2010. Jane's Information Group; Ed. 35 (27 ianuarie 2009). ISBN 978-0-7106-2869-5.
  10. ^ „Azerbaijan starts serial production of AK-74M assault rifles basing on Russian license”. APA. Accesat în . 
  11. ^ „Azerbaijan begins AK-74M production”. United Press International. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  12. ^ „Azerbaijan starts production of Kalashnikovs”. News.az. Accesat în . 
  13. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ http://www.greekmilitary.net/cypriottroops.html
  15. ^ a b c d http://world.guns.ru/assault/as02-e.htm
  16. ^ Kalashnikov AK-74 (în engleză), Weaponsystems.net 
  17. ^ http://www.fas.org/nuke/guide/dprk/nkor.pdf
  18. ^ Marchington, James (2004). The Encyclopedia of Handheld Weapons. Lewis International, Inc. ISBN 1-930983-14-X.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de AK-74