Invazia Irakului din 2003

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Invazia Irakului din 2003
Parte a Ocuparea Irakului din 2003-2004[*]
UStanks baghdad 2003.JPEG
Perioadă
Locație Irak, Irak

Invazia Irakului din 2003 a avut loc între 20 martie și 1 mai 2003 și a dus la începerea Războiului din Irak, care a fost numit Operațiunea Eliberarea Irakului de către Statele Unite ale Americii (înainte de 19 martie ea se numea Operațiunea Enduring Freedom, continuare a Războiului din Afganistan).[1] La invazie au luat parte trupe din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Polonia.

Participanți[modificare | modificare sursă]

Numărul participanților a fost:

  • SUA aproximativ 192 000 militari
  • Marea Britanie 45 000 militari
  • trupe în număr mai mic din alte țări.

S-a intenționat deschiderea și unui front în Nord, Turcia refuzând să-i fie folosit teritoriul în acest scop după ce SUA nu și-a dat acordul ca armata turcă să fie folosită împotriva insurgenților kurzi în Turcia. [2][3][4][5] Cele mai multe țări și-au trimis trupe în Irak doar după invazie. Aceste forțe au fost numite "Coaliția celor favorabili" (Coalition of the Willing).

Invazia Irakului















  • 3rd Infantry Division CSIB.svg Divizia 3. de Infanterie Americană
  • 1st MARDIV 2 insignia.png Divizia 1. de Infanterie Marină Americană
  • 101 Aerotransportada Division Screaming Eagles.png Divizia Americană Aeropurtată nr.101.
  • 173AirborneBCTSSI.jpg Brigada Aeropurtată Americană nr. 173.
  • 82nd airborne.png Divizia Americană Aeropurtată nr. 82.
  • US Army Special Forces.Airborne patch.jpgSNN2227SAS-280 536049a.jpg Forțe speciale
  • Flag of the United Kingdom.svg Divizia de Infanterie Britanică 1.
Blindate americane în Bagdad, 2003.

„Les États ne renonceront pas au droit de faire la guerre car l’ONU n’apporte pas aux États une garantie absolue de venir au secours des États attaqués; l’ONU ne peut que promettre que la situation sera examinée et qu’elle fera son maximum pour l’aider mais c’est tout... Une gouvernance mondiale efficace doit combiner :

  • impliquation des grandes puissances
  • représentativité démocratique
Mais quand les US refusent la CPI, ils n’ont pas totalement tort: en effet, on demande à quelqu’un qui "se mêle les mains dans la merde" de pouvoir être mis en cause par un observateur qui lui ne se mouille pas!”
IRG (Institut de recherche et débat sur la gouvernance) (6 aprilie 2005). „Entretien avec Philippe MOREAU DEFARGES, chercheur à l’IFRI. http://www.institut-gouvernance.org/fr/entretien/fiche-entretien-6.html. Accesat la 3 ianuarie 2011. 

Merită menționat apoi și faptul că aceste puține războaie care au fost aprobate totuși de către O.N.U., au fost pregătite juridic și declanșate tocmai ca urmare a presiunilor americane (războiul din Coreea și primul război din Golf, din timpul primului președinte Bush).[6]

Conflictul a fost de scurtă durată, și cu daune minime pentru armatele invadatoare, datorită inegalității între forțele implicate: consecință a unui deceniu de embargo, Irakul a dus lipsă de apărare antiaeriană, iar armata și economia sa se aflau în condiții proaste.

Perioada postbelică[modificare | modificare sursă]

După înlăturarea regimului bathist (socialist) irakian, S.U.A. și-au proclamat victoria.[7]

Așa a început ocuparea Irakului de către coaliția internațională.

Note[modificare | modificare sursă]