12 Comae Berenices
| 12 Comae Berenices 12 Com | |||||
| |||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Părul Berenicei | ||||
| Magnitudine aparentă | 4.80[1] | ||||
| Declinație | +25° 50′ 46.1896″[2] | ||||
| Ascensie dreaptă | 12h 22m 30.31076s[2] | ||||
| Astrometrie | |||||
| Mișcare proprie (μ) | AD: −10.847[2] msa/an Dec.: −9.546[2] msa/an | ||||
| Distanța față de Terra | ∼276 al (84,545 1 ± 1,681.9) al ( pc) | ||||
| Orbită | |||||
| Detalii | |||||
| Masă | 2.6±0.2 M☉ | ||||
| Rază | 8.9±0.8 R☉ | ||||
| Luminozitate | 56.2+2.7 −2.5 L☉ | ||||
| Vârstă | 670 de milioane de ani[1] | ||||
| Temperatură | 5,300±200 | ||||
| Alte denumiri | |||||
F=12 Com ; BD=+26°2337; FK5=1318; HD=107700; HIP=60351; HR=4707; SAO=82273; WDS=J12225+2551A; NSV=5581[3] | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  |
|||||
12 Comae Berenices (abreviat 12 Com) este o stea binară din constelația boreală Părul Berenicei.. Este membra cea mai strălucitoare din roiul stelar din Coma Berenices și este vizibilă cu ochiul liber cu o magnitudine aparentă de 4,80.[1] După măsurarea paralaxei sale anuale de satelitul Gaia, sistemul este situat la 276 ± 5 al (∼ 84,6 pc) de Pământ.[2]
Deși 12 Com fusese listată ca fiind o suspectată variabilă, nu există de fapt nicio dovadă fotometrică să arate vreo variație a luminozității sale. Totuși, viteza sa radială s-a revelat a fi variabilă, cum a descoperit-o W. W. Campbell în 1910. Prima soluție orbitală a fost publicată de către Vinter Hansen în anii 1940.[1] 12 Com este astfel o binară spectroscopică cu linii duble, a cărei perioadă orbitală este de 396,5 zile și cu o excentricitate de 0,566[4]
Acest sistem este format din două stele. Componenta principală este o stea gigantă de tip F evoluată, iar componenta secundară este o stea din secvență principală de tip A, mai mică, dar mai fierbinte.[5] Griffin și Griffin (2011) au sugerat că secundara ar fi putut să-și fi început evoluția departe de secvența principală și, în schimb, i-au atribuit o clasă de luminozitate IV corespunzând unei subgigante. Componenta primară, desemnată A, are masa de 2,6 ori mai mare decât a Soarelui și s-a extins la 8,9 ori raza Soarelui. Radiază de 56 de ori luminozitatea Soarelui din fotosfera sa potrivit cu o temperatură efectivă de 5.300 K. Companioana sa, componenta B, are masa dublă a Soarelui și de 2,5 ori raza. Strălucește cu o luminozitate de 30 de ori mai mare decât Soarele, la 8.500 K.[1]
Vârsta sistemului este estimată la 670 de milioane de ani, care este în concordanță cu vârsta dată pentru Melotte 111 în general.[1]
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f Griffin, R. E. M.; Griffin, R. F. (februarie 2011), „Composite spectra: XVII. 12 Comae, a member of the Coma open cluster”, Astronomische Nachrichten, 332 (2): 105–115, Bibcode:2011AN....332..105G, doi:10.1002/asna.201011514
- ^ a b c d e Brown, A. G. A.; et al. (Gaia collaboration) (august 2018). „Gaia Data Release 2: Summary of the contents and survey properties”. Astronomy & Astrophysics. 616. A1. arXiv:1804.09365 . Bibcode:2018A&A...616A...1G . doi:10.1051/0004-6361/201833051 . Gaia DR2 record for this source at VizieR.
- ^ „12 Com”. SIMBAD. Centre de données astronomiques de Strasbourg. Accesat în .
- ^ Mermilliod, J. -C; et al. (). „Red giants in open clusters. XIII. Orbital elements of 156 spectroscopic binaries”. Astronomy and Astrophysics. 473 (3): 829. Bibcode:2007A&A...473..829M. doi:10.1051/0004-6361:20078007 .
- ^ Abt, Helmut A. (). „Visual Multiples. IX. MK Spectral Types”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 176 (1): 216–217. Bibcode:2008ApJS..176..216A. doi:10.1086/525529 .
| ||||||||||||||