Constantin I. Istrati

Acad. Constantin I. Istrati.

Monumentul doctorului Constantin I. Istrati în Parcul Carol din Bucureşti

Constantin I. Istrati (n. 5 septembrie 1850, Roman; d. 17 ianuarie 1918, Paris) a fost un academician român, chimist, medic, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române în perioada 1913-1916.

Constantin I. Istrati a devenit doctor în medicină de la Bucureşti în 1877 şi a fost colaborator al lui Carol Davila, pe care îl suplinea uneori la cursul de chimie medicală. În 1885, Constantin I. Istrati a obţinut şi doctoratul în chimie, la Paris, dupã 3 ani de cercetări îndrumate de profesorii Adolphe Würtz şi Charles Friedel.

Prin decretul nr. 2029 din 20 septembrie 1883, dr. Constantin Istrati a fost numit profesor de fizică la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, în locul lui Emanuel Bacaloglu, care demisionase. La 1 aprilie 1889, profesorul Constantin I. Istrati a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Constantin I. Istrati a fost numit comisarul general al organizării parcului Carol I, inaugurat în 1906.

A întemeiat şcoala de chimie organică de la Universitatea din Bucureşti, unde era profesor. A fost membru de onoare al mai multor societăţi ştiinţifice străine. A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită, etc.).

Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889. A izolat din plută o substanţă nouă, friedelina.

Este autorul unui „Curs elementar de chimie”, pentru elevii de liceu şi candidaţii la bacalaureat, apărut în 1891 şi tradus în limbile franceză şi spaniolă. Prin lucrarea „Studiul relativ la o nomenclatură generală în chimia organică” (1913) a adus contribuţii valoroase la fixarea nomenclaturii ştiinţifice. Ca reprezentant al materialismului ştiinţific-naturalist, Constantin Istrati a apărat concepţia despre unitatea materiei. El a combătut energitismul şi, în genere, idealismul fizic şi agnosticismul, generate de criza din fizică. Spre sfârşitul vieţii, concepţiile sale filozofice au suferit o schimbare majoră, trecând de la ateism la fideism. Istrati a desfăşurat o intensă activitate socială în domeniul medical, cultural şi ştiinţific. El a întemeiat „Societatea română de ştiinţe” (1890) şi „Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor” (1902).

Biblioteca Centrală de Stat a României a realizat în 1967 o bibliografie, nepublicată, care conţine 128 titluri de cărţi şi articole din periodice în limbile română şi franceză, scrise de Constantin I. Istrati şi editate între anii 1869-1916.

Activitatea politică

Între 11 aprilie 1899 şi 9 ianuarie 1900, Constantin I. Istrati a fost Ministrul Lucrărilor Publice în Guvernul George Gr. Cantacuzino (1) (11 aprilie 1899 - 6 iulie 1900).

Aici apare informaţia că între 26 februarie şi 12 martie 1907 Constantin I. Istrati a fost Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino (2) (22 decembrie 1904 - 12 martie 1907).

Activitatea de colecţionar

Documentele vechi adunate cu migală de dictorul Constantin I. Istrati sunt reunite în prezent în Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale. Documentele au fost create în perioada 1429-1945. Între 1924 şi 1949, aceste documente s-au aflat la secţiei a treia – istorică – a Muzeului „Dr. C. I. Istrati” din Turnu Severin. Documentele se referă la diferite regiuni şi zone ale ţării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică şi Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea, Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ştefan al II-lea Tomşa şi a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria ţării, cum ar fi Revoluţia din 1848, pregătirea şi înfăptuirea Unirii din 1859 şi altele. Există în colecţie şi o serie de documente privitoare la personalităţi şi familii, precum Asachi, Donici, C. I. Istrati, Paladi, Roset, Bibescu, Nicolae Densusianu, ori la instituţii ca Institutul Central de Chimie din Bucureşti.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964