Sari la conținut

Morchella elata: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
compl.
compl.
Linia 22: Linia 22:
* ''Costantinella tilletii'' <small> (Desm.) E. W. Mason & S. Hughes (1952) </small>
* ''Costantinella tilletii'' <small> (Desm.) E. W. Mason & S. Hughes (1952) </small>
}}
}}
'''''Morchella elata''''', din familia ''[[Morchellaceae]]'' și genul ''[[Morchella]]'' este o ciupercă de tip ''[[Ascomycota]]'', fiind [[ciuperci comestibile|comestibilă]], [[saprofit]]ă și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez [[Elias Magnus Fries]], în anul 1822, în volumul 2 al operei sale ''Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species''.<ref>Elias Magnus Fries: „Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species”, vol. 2, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1822, p. 8-9 [http://biodiversitylibrary.org/page/4335151#page/5/mode/1up]</ref> Buretele este denumit în popor '''zbârciog suplu'''. El este în mod predominant locuitor de sol, crescând în grupuri mici sau solitar, apărând în [[pădure de conifere|păduri de conifere]] pe lângă [[molid|molizi]] și [[pin]]i sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor),<ref>J. L. Dahlstrom, J. E. Smith, N.S. Weber: „Mycorrhiza-like interaction by Morchella with species of the Pinaceae in pure culture synthesis”, în magazinul „Mycorrhiza” nr. 9, Editura Springer, Berlin 2000, p. 279-285</ref> dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în [[România]], [[Basarabia]] și [[Bucovina de Nord]] deja din martie până la inceputul lui iunie.<ref name="Cetto 1">[[Bruno Cetto]]: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7</ref><ref name="Lamaison">Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 225, ISBN 978-3-8427-0483-1</ref>
'''''Morchella elata''''', din încrengătura ''[[Ascomycota]], în ''familia ''[[Morchellaceae]]'' și de genul ''[[Morchella]]'',<ref>[http://www.mycobank.org/Biolomics.aspx?Table=Mycobank&MycoBankNr_=212987 Mycobank]</ref> este o [[ciuperci comestibile|ciupercă comestibilă]], [[saprofit]]ă și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez [[Elias Magnus Fries]], în anul 1822, în volumul 2 al operei sale ''Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species''.<ref>Elias Magnus Fries: „Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species”, vol. 2, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1822, p. 8-9 [http://biodiversitylibrary.org/page/4335151#page/5/mode/1up]</ref> Buretele este denumit în popor '''zbârciog suplu'''.<ref>[http://ciupercomania.blogspot.de/2015/03/Morchella-elata.html Denumire RO]</ref> El este în mod predominant locuitor de sol, crescând în grupuri mici sau solitar, apărând în [[pădure de conifere|păduri de conifere]] pe lângă [[molid|molizi]] și [[pin]]i sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de [[micoriză|simbiont micoriza]] (formează micorize pe rădăcinile arborilor<ref>J. L. Dahlstrom, J. E. Smith, N.S. Weber: „Mycorrhiza-like interaction by Morchella with species of the Pinaceae in pure culture synthesis”, în magazinul „Mycorrhiza” nr. 9, Editura Springer, Berlin 2000, p. 279-285</ref> dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în [[România]], [[Basarabia]] și [[Bucovina de Nord]] deja din (martie) aprilie până la începutul lui iunie.<ref name="Cetto 1">[[Bruno Cetto]]: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7</ref><ref name="Lamaison">Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 225, ISBN 978-3-8427-0483-1</ref>


== Descriere ==
== Descriere ==

Versiunea de la 14 aprilie 2018 10:43

Morchella elata
Zbârciogi supli
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Morchellaceae
Gen: Morchella
Specie: M. elata
Nume binomial
Morchella elata
Fr. (1822)
Sinonime
  • Stachylidium terrestre Link (1809)
  • Botrytis terrestris (Link) Pers. (1822)
  • Botrytis tilletii Desm. (1838)
  • Phymatotrichum tilletii (Desm.) Oudem. (1904)
  • Costantinella tilletii (Desm.) E. W. Mason & S. Hughes (1952)
Modifică text Consultați documentația formatului

Morchella elata, din încrengătura Ascomycota, în familia Morchellaceae și de genul Morchella,[1] este o ciupercă comestibilă, saprofită și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez Elias Magnus Fries, în anul 1822, în volumul 2 al operei sale Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species.[2] Buretele este denumit în popor zbârciog suplu.[3] El este în mod predominant locuitor de sol, crescând în grupuri mici sau solitar, apărând în păduri de conifere pe lângă molizi și pini sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor[4] dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja din (martie) aprilie până la începutul lui iunie.[5][6]

Descriere

Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.[7][8]

  • Corpul fructifer: El are o înălțime de 3-9 cm și un diametru de 2-6 cm, este de formă ovoidal alungită sau conică, cu suprafață cleioasă, zbârcită de alveole neregulate și unghiulare pricinuite crestelor (ridurilor) longitudinale mai groase și celor transversale mai subțiri. Interiorul este gol cu pereți destul de netezi. Marginea este aderentă la picior. Culoarea variază între măsliniu și brun roșcat, devenind cam repede negricioasă. Ridurile sunt în totdeauna de culoare mai închisă.
  • Sporii: Mereu 8 sunt integrați în ascii de 300 x 20 microni cu deschizătură la capăt. Ei sunt elipsoidali, netezi, hialini (translucizi) și au o mărime de 19-24 x 11-15 microni, fiind colorați gălbui spre crem.
  • Piciorul: El are o lungime de 3-10 cm și o grosime de 1,5-3,5 cm, este repede gol în interior, format neregulat, cu o suprafață încrețită și foarte granuloasă, fiind la trecerea spre pălărie aproape tot așa de gros ca ea. Culoarea lui este albicioasă în tinerețe, apoi capătă nuanțe gălbuie chiar roșcate ca carnea (de pui, vițel).
  • Carnea: Ea este albicioasă, destul de moale și un pic pieloasă cu un gust savuros și un miros ușor de pământ sau de ciupercă. S-au găsit deja exemplare cu o înălțime totală de 30 cm.[5][6]
  • M. elata, Ascii cu spori
    M. elata, Ascii cu spori
  • M. elata, alveole
    M. elata, alveole
  • M. elata, picior, taiere longitudinalä
    M. elata, picior, taiere longitudinalä
  • M. elata tânără
    M. elata tânără
  • . elata bătrână
    . elata bătrână

Confuzii

Exemplare mai mici ale speciei Morchella elata pot fi confundată ușor cu alte soiuri de genul Morchella, ca de exemplu cu Morchella conica,[9] Morchella costata,[10] Morchella crassipes,[11] Morchella elatoides Jacquet,[12] Morchella esculenta,[13] Morchella punctipes,[14] Morchella rotunda,[15] Morchella steppicola[16] sau Morchella tridentina sin. Morchella frustrata.[17]

Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.[18][19]

Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal Gyromitra esculenta (zbârciogul gras), cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal.

Ciuperci asemănătoare

  • Morchella conica
    Morchella conica
  • Morchella costata
    Morchella costata
  • Morchella crassipes
    Morchella crassipes
  • Morchella elatoides
    Morchella elatoides
  • Morchella esculenta
    Morchella esculenta
  • Morchella punctipes
    Morchella punctipes
  • Morchella rotunda
    Morchella rotunda
  • Morchella steppicola
    Morchella steppicola
  • Morchella tridentina
    Morchella tridentina
  • !!!Gyromitra esculenta!!!
    !!!Gyromitra esculenta!!!

Valorificare

Scoici de Saint-Jacques cu zbârciogi supli

Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul galben nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat.[20]

Morchella elata este de calitate gastronomică foarte bună. Ea poate fi pregătită ca ciulama,[21], alături de legume, dar nu împreună cu alte ciuperci (din cauza gustului și mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci[22] sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui).

Exemplare mai mari pot fi prăjite ca un șnițel[23] sau umplute cu carne, după ce au fost blanșate.[24]

Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de înmuiat filtrată printr-o sită). La acest burete se poate folosi și piciorul.

Note

  1. ^ Mycobank
  2. ^ Elias Magnus Fries: „Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species”, vol. 2, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1822, p. 8-9 [1]
  3. ^ Denumire RO
  4. ^ J. L. Dahlstrom, J. E. Smith, N.S. Weber: „Mycorrhiza-like interaction by Morchella with species of the Pinaceae in pure culture synthesis”, în magazinul „Mycorrhiza” nr. 9, Editura Springer, Berlin 2000, p. 279-285
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7
  6. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 225, ISBN 978-3-8427-0483-1
  7. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2012, p. 226, ISBN 978-1-4454-8404-4
  8. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 220-221, ISBN 978-3-8427-0483-1
  9. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 641, ISBN 3-85502-0450
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 648-649, ISBN 3-405-12081-0
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8
  12. ^ Morchella elatoides
  13. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 230, 232, ISBN 3-426-00312-0
  14. ^ Morchella punctipes
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 616-617, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde: „Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 40-42, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, 1974, p. 113
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 28-99, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2012, p. 226, ISBN 978-1-4454-8404-4
  19. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 220-221, ISBN 978-3-8427-0483-1
  20. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-8427-0483-1
  21. ^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 96, ISBN 978-973-50-3475-7
  22. ^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 121-122
  23. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 53-57, ISBN 3-453-40334-7
  24. ^ Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 93

Legături externe

Bibiliografie

  • Bruno Cetto, volumele 1-3 (vezi la note).
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
  • Meinhard Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Morchella_elata&oldid=12163948