Walter Noddack
| Walter Noddack | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 august 1893 Berlin, Germania |
| Decedat | (67 de ani) Bamberg, Republica Federală Germania, Germania  |
| Înmormântat | Hauptfriedhof Bamberg[*][1] |
| Căsătorit cu | Ida Noddack |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | chimist cadru didactic universitar[*] |
| Locul desfășurării activității | Freiburg im Breisgau |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Domeniu | chimie |
| Instituție | Universitatea din Freiburg Otto-Friedrich-Universität Bamberg[*] université de Strasbourg[*] |
| Alma Mater | Technical University of Berlin |
| Organizații | Academia Leopoldină |
| Premii | Liebig-Denkmünze[*] () |
Modifică date / text  | |
Walter Noddack (n. , Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Bamberg, Republica Federală Germania, Germania) a fost un chimist german. Împreună cu Ida Tacke (care s-a căsătorit mai târziu cu Noddack) și Otto Berg, a raportat descoperirea elementului 43 și a elementului 75 în 1925. Grupului i-a fost recunoscută doar descoperirea elementului reniu.
Reniul[modificare | modificare sursă]
În 1925, Walter Noddack, Ida Tacke și Otto Berg au anunțat descoperirea unui nou element chimic în minereul de platină și în mineralul columbit, ulterior și în gadolinit și molibdenit.[4] Ei au numit elementul reniu (Rhenus reprezintă denmirea în latină pentru „Rin”).[5] Existența unui element încă nedescoperit pentru această poziție (numărul de ordine 75) în tabelul periodic fusese prezisă de Henry Moseley încă din 1914. În 1928, echipa a reușit să separe un gram din forma metalică a reniului prin procesarea a 660 kg de molibdenit.[6]
Technețiul[modificare | modificare sursă]
Aceeași echipă a fost – de asemenea – implicată în descoperirea technețiului, raportând descoperirea elementului cu numărul de ordine 43 tot în 1925. Elementul 43 a fost denumit masuriu (după Masuria, regiunea în care își avea originea familia lui Walter Noddack).[7] Grupul a bombardat columbitul cu un fascicul de electroni și a dedus prezența elementului 43 prin examinarea spectrogramelor de difracție de raze X. Lungimea de undă a radiației X produse este corelată numărului atomic printr-o formulă derivată de către Henry Moseley în 1913. Echipa a susținut că detectează un semnal de raze X slab la o lungime de undă specifică elementului 43. Experimentul nu putut fi replicat de către alți cercetători ai epocii, motiv pentru care descoperirea lor a fost considerată eronată pentru mulți ani.[8][9]
Paternitatea descoperirii elementului cu numărul de ordine 43 îi este atribuită lui Carlo Perrier și Emilio Segrè (1937).
Carieră academică[modificare | modificare sursă]
Noddack a devenit profesor de chimie fizică în 1935 la Universitatea din Freiburg, iar în 1941 la Reichsuniversität Straßburg. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a transferat la Universitatea din Bamberg, în 1956 urmând a deveni director al Institutului de Cercetări Geochimice nou înființat.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Dr Walter Noddack (în engleză)
- ^ a b Walter Karl Friedrich Noddack, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Walter Noddack, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Noddack, W.; Tacke, I.; Berg, O (). „Die Ekamangane”. Naturwissenschaften. 13 (26): 567–574. Bibcode:1925NW.....13..567.. doi:10.1007/BF01558746.
- ^ Tilgner, Hans Georg (). Forschen Suche und Sucht (în German). Books on Demand. ISBN 978-3-89811-272-7.
- ^ J. Noddack, W.; Noddack, W. (). „Die Herstellung von einem Gram Rhenium”. Zeitschrift für Anorganische und Allgemeine Chemie (în German). 183 (1): 353–375. doi:10.1002/zaac.19291830126.
- ^ Elenimolgie și Elemente Multidict , " Technețiu "
- ^ Armstrong, John T. (). „Technetium”. Chemical & Engineering News.
- ^ Nies, Kevin A. " Ida Tacke și războiul din spatele descoperirii fisiunii " (2001).
