Valea Morții

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dune de nisip din Valea Morții
Harta

Valea Morții (engleză Death Valley) este cea mai joasă, aridă și fierbinte depresiune intramontană din California meridională (Statele Unite); este situată la sud-est de lanțul montan Sierra Nevada, în Parcul Național Death Valley, între culmile Amargosa și Panamint din sudul Podișului Marelui Bazin, fiind parte a deșertului Mojave.

Date generale[modificare | modificare sursă]

Valea Morții, având 120 km lungime, are cea mai joasă altitudine din America de Nord, găsindu-se la 85,5 m sub nivelul mării. Deține, de asemenea, cu valoarea de +56,7 °C[1], recordul celei mai ridicate temperaturi de pe continent și a doua valoare de pe glob. În zilele de vară termometrul indică în mod obișnuit 45 de grade Celsius, dar s-au înregistrat adesea și temperaturi de peste 50 de grade timp de șase săptămâni la rând. În Valea Morții s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură pe termen lung: au fost 48,9 °C la umbră timp de 43 zile consecutive (6 iulie - 17 august 1917).[2]

Această vale mai este renumită și pentru un fenomen neobișnuit care se produce aici: oamenii de știință au găsit aici urme drepte, sau și în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen care are loc într-un deșert arid de 800 de km pătrați n-a putut fi încă explicat.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Valea Morții este sediul populației „Timbisha”, un trib de amerindieni cunoscut anterior ca Panamint Shoshone; acest trib locuiește în vale de cel puțin 1.000 de ani. Tümpisa este numele dat de Timbisha văii, în traducere „roci vopsite”; numele se referă la vopseaua ocru roșu, care poate fi făcută dintr-un tip de lut găsit în vale. Unele familii trăiesc încă în vale în așezarea Furnace Creek. Un alt sat este amplasat în Canionul Grapevine, lângă situl actual numit „Castelul lui Scotty”. Acesta a fost numit în limba Timbisha maahunu, dar sensul acestei denumiri este incert, deși este cunoscut faptul că hunu înseamnă „canion”.

Valea a primit numele în limba engleză în 1849 în timpul Goanei după aur din California. Aceasta a fost numită Death Valley de prospectorii de aur[3] și de alții care încercau să traverseze valea în drumul lor spre domeniile de aur, deși în timpul Goanei în zonă a fost înregistrat doar un deces. În timpul anilor 1850 în vale a fost extras aur și argint. În anii 1880 a fost descoperit și borax, care a fost extras și transportat cu catârii.

Rezervația Death Valley National Monument a fost proclamată „Monument Național” la 11 februarie 1933 de către președintele Herbert Hoover. În 1994 monumentul a fost numit Parcul Național Death Valley; acesta a fost extins pentru a include și văile Saline și Eureka.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://de.wikipedia.org/wiki/Death_Valley# Geographie
  2. ^ Neguț, Silviu și Nicolae, Ion: Superlative geografice, Editura Ion Creangă, București 1978, pag. 315.
  3. ^ Lingenfelter, Richard E.; Dwyer, Richard A. (1988). Death Valley Lore, Classic Tales of Fantasy, Adventure and Mystery. Reno: University of Nevada Press. ISBN 0874171369 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Coordonate: 36°14′N 116°46′V / 36.233°N 116.767°V / 36.233; -116.767

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Valea Morţii

Vezi și[modificare | modificare sursă]