Traian Udriski

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Traian Udriski
Date personale
Născut23 februarie 1906
Focșani, Vrancea, România[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIrina Burnaia
CopiiRadu
Cetățenie România
adjutant regal
În funcție
1944 - 1948
Activitate
Ani de serviciu1937–1947
Gradulcomandor
Ocupații ulterioarepilot de linie civil
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Traian Udriski (n. , Focșani, Vrancea, România[2] – ?[3]) a fost un comandor, pilot din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ofițer al Marinei, apoi al Aviației Regale Române, care a lucrat ca instructor de zbor. El a fost pilotul Casei Regale (mai întâi neoficial, apoi statutul său a fost oficializat).

Activitate[modificare | modificare sursă]

La începutul carierei, Traian Udriski a lucrat pe hidroavioanele Marinei, staționate în zona Techirghiol.

În 1940, fiind căsătorit cu o evreică, i s-a cerut să divorțeze, dar el a refuzat și și-a dat demisia din armată, trecând în aviația civilă, inițial ca pilot, apoi ca director de exploatare la LARES. În calitate de pilot a transportat pe front în mai multe rânduri pe Ion Antonescu, Constantin Pantazi și Gheorghe Jienescu.[4]

Începând cu anul 1942, Udriski a fost cel care l-a inițiat în arta pilotajului pe regele Mihai,[5] devenit în timpul exilului său pilot profesionist (în septembrie 1943, regele a obținut în România un brevet militar, apoi în exil, după absolvirea altor cursuri în SUA, licența americană de pilot civil și pilot de încercare).

A fost înaintat la gradul de locotenent-comandor aviator la 23 august 1943 și la gradul de căpitan-comandor aviator pe 23 ianuarie 1946, cu vechimea de la 23 august 1945.[6]

După 23 august 1944 Traian Udriski a fost reintegrat în armată cu gradul de locotenent comandor[7] și a fost numit la 20 noiembrie 1944 în funcția de adjutant regal în cadrul Casei Militare Regale.[8] În 1945 o întâlnește pe avocata Irina Cioc (Irina Burnaia), ea însăși aviatoare, care-i va deveni soție. În 1946 se naște fiul lor, Radu.[9][10] Tot după 23 august 1944 regele Mihai a cumpărat de la americanii aflați în România, din bani personali, un mic avion Beechcraft C18S, care a primit înmatricularea YR-MIT la data de 20 octombrie 1946.[11].

În noiembrie 1947, cu ocazia nunții principesei Elisabeta a Marii Britanii (mai târziu regină), deplasarea la ceremonii a familiei regale române s-a făcut cu avionul Beechcraft C18S (en) al regelui, înmatriculat YR-MIT[12][13][14] cu plecare de pe Aeroportul Băneasa – după uzanțe, în prezența majorității miniștrilor guvernului Petru Groza). Pe durata zborului, la manșă s-au aflat, alternativ, regele Mihai și comandorul Udriski, aterizarea efectuată la Londra de tânărul rege fiind prezentată de jurnalele de știri britanice.

La o săptămână după plecarea fostului rege, survenită în 3 ianuarie 1948, Udriski i-a dus avionul Beechcraft în Elveția, având acordul noilor autorități române[15]. Celelalte avioane, despre care Mihai I nu avea foarte mare apreciere, fiind învechite, au rămas în țară.

Romanțându-și poate prea mult plecarea, comandorul Udriski a descris altfel plecarea sa din țară. Pe o vreme deosebit de nefavorabilă, sub pretextul că trebuie să mute avionul regelui dintr-un hangar în altul, Traian Udriski a scos avionul Beechcraft C18S pe pistă, unde îl așteptau soția și câțiva tehnicieni de zbor. Pasagerii au fost îmbarcați rapid și Udriski a decolat.[12] El a zburat direct la München și apoi la Geneva, unde avionul a fost prezentat regelui (care locuia în Elveția). În 1950 acest avion a fost vândut (fiind reînmatriculat HB-GAA[12]), din cauza dificultăților financiare foarte grave – la limita supraviețuirii – cu care se confrunta familia regală.

După emigrare Traian Udriski a lucrat ca pilot de linie la companii de zbor private din Orientul Apropiat (în Siria,[16] apoi doi ani la Teheran[17] și apoi la Beirut[18]). În ultima perioadă a vieții sale a locuit în Cipru.[3]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Sorin Turturică (), Aviatoarele României: Din înaltul cerului în beciurile Securității, Editura Militară, p. 147, ISBN 978-973-32-0919-5 
  2. ^ Turturică, p. 147, citând arhiva CNSAS, Fond I, Dosar nr. 236363, vol. 1, f. 2
  3. ^ a b Din Interviu cu Traian Udriski, 15.04.1997 Arhivat în , la Wayback Machine. reiese că la 15 aprilie 1997 încă trăia, în Cipru
  4. ^ Turturică, p. 148, citând pe Andrei Săvulescu, Regele Mihai. Automobilist. Mecanic. Pilot profesionist., București, Ed. Humanitas,1996, ISBN, pp. 98–100
  5. ^ Turturică, p. 148
  6. ^ Decretul Regal nr. 198 din 23 ianuarie 1946 pentru înaintări în armată, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIV, nr. 35 din 11 februarie 1946, partea I-a, p. 1.068.
  7. ^ Turturică, pp.148–149, citând arhiva CNSAS, Fond I, Dosar nr. 236363, vol. 1, f. 2
  8. ^ Decretul regal nr. 2.239 din 21 noiembrie 1944 privind Compunerea Casei Militare a M. S. Regelui, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 273 din 24 noiembrie 1944, partea I-a, p. 7.595.
  9. ^ Burnaia, pp. 138, 144
  10. ^ Turturică, p. 149
  11. ^ Geoff Goodall: Beech 18 Production List – Part I: Prewar Civil Beech 18 Production and Civilianised WWII Military Production
  12. ^ a b c en Romanian Civil Aircraft Registers & Production, yumpu.com, accesat 2017-06-18
  13. ^ en Marlene Eilers-Koenig, "The Marriage of King Michael and Queen Anne of Romania", European Royal History Journal. Ed. Arturo E. Beeche, vol. 11.3 (LXIII), 2008, pp. 3–10
  14. ^ Turturică, p. 149, citând arhiva CNSAS, Fond I, Dosar nr. 236363, vol. 1, f. 135
  15. ^ Arthur Stanley Gould Lee: Crown against Sickle. The story of King Michael of Rumania, Hutchinson, Londra, reprinted 1953, p. 182.
  16. ^ Turturică, p.151, citând arhiva CNSAS, Fond SIE, Dosar nr. 6015, f. 17–18
  17. ^ Burnaia, p. 139
  18. ^ Burnaia, pp. 140–141
  19. ^ Decretul regal nr. 1.300 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.488.
  20. ^ Decretul Regal nr. 1819 din 6 octombrie 1944 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 251 din 29 octombrie 1944, partea I-a, p. 6.942.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Irina Burnaia, Commandante d'escadrille, Montricher: Les Éditions noir sur blanc, 1988, ISBN 2-88250-008-4
  • Mircea Ciobanu - „Convorbiri cu Regele Mihai I al României”, București: Ed. Humanitas, 2008, ISBN 978-973-50-2122-1
  • Sorin Turturică, Aviatoarele Romaniei – Din înaltul cerului în beciurile Securității, București: Editura Militară, 2013, ISBN 978-973-320-919-5
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Traian_Udriski&oldid=15619990