Sever Dan

Sever Dan
Date personale
Născut	1885 Mociu, Cluj, România
Decedat	1961 (76 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	avocat
Limbi vorbite	limba română
Ministru al sănătății
Alma mater	Universitatea Babeș-Bolyai

Sever Dan (n. 1885, Mociu, Cluj, România – d. 1961) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Biografie

Sever Dan s-a născut în familia medicului Ion Dan la 23 august 1885, în localitatea Mociu, Cluj. A urmat școala elementară din comuna natală, apoi a continuat studiile timp de 3 ani la Liceul german din Bistrița, 3 ani la Liceul piarist din Cluj și a absolvit la Beiuș. Aici a devenit membru al societății literare „Samuil Micu”. La liceul din Beiuș a întreținut corespondența interșcolară promovată de liceul din Turnu Severin, corespondentul lui fiind George Popescu, viitorul general de aviație. În 1904 a obținut bacalaureatul. În același an a participat la serbările de la Putna, unde s-a întâlnit cu colegii din țară, pe care apoi i-a condus prin Transilvania. În urma acestui eveniment a scris schița Cascada înfrățirii publicată în Luceafărul, acesta fiind momentul de debut în publicistică. În anul 1906, împreună cu prietenii Ciplea, Nemeș, Borza, Mioc și Chirvai i-a vizitat pe corespondenții din România, fiind primiți de Nicolae Iorga.

Între anii 1904-1909 a urmat studii juridice la Universitatea din Cluj, obținând doctoratele în drept, științe politice și juridice. Ca student a colaborat la ziarele românești din Transilvania, la Neamul Românesc din București și Ramuri din Craiova.

După terminarea studiilor universitare s-a remarcat ca avocat și publicist. În 1910 a fost director al publicației Gazeta Transilvaniei. După intrarea României în Primul Război Mondial a fost internat de către autoritățile maghiare în lagărul de la Sopron. În urma celui de-Al Doilea Război Mondial a fost arestat și întemnițat la Sighet. În iunie 1955 a fost pus în libertate.

Sever Dan a decedat în 1961.

Activitate politică

În paralel cu activitatea sa publicistică, Sever Dan a desfășurat o intensă activitate politică, în care era angajat încă din anii studenției, implicându-se în mișcarea națională a românilor transilvăneni. În 1914 a fost numit secretar al Comitetului executiv al Partidului Național Român și conducător al ziarului Românul din Ardeal. În 1919 a fost desemnat delegat al consiliului Dirigent în Ministerul de finanțe din București. În același an a fost ales deputat. În perioada 1919-1934 a îndeplinit diferite funcții politice și administrative. Ca membru marcant al PNȚ a devenit secretar general al partidului. Pe linie administrativă a îndeplinit funcția de subsecretar la Ministerul de finanțe (6-20 iunie 1927), Ministru al Sănătății și Ocrotirilor sociale (10 noiembrie 1928 – 4 noiembrie 1929). La 1 aprilie 1931 a fost numit membru în Consiliul de administrație al Casei autonome a construcțiilor. A mai îndeplinit funcțiile de comisar al guvernului pe lângă Banca Centrală Cooperativă, și administrator al BNR. Din februarie 1935 s-a încadrat în Frontul Românesc.

În timpul regimului de autoritate monarhică Sever Dan a fost numit membru în Consiliul superior al Frontului Renașterii Naționale de către regele Carol al II-lea al României.

Bibliografie

• Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Cluj Napoca, 1998
• Coord. Ioan I. Șerban, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
• Mircea Vaida-Voevod, Gelu Neamțu, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol., Editura Academiei Române, București, 2008

Vezi și

• Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia