Radu Budișteanu

Radu Budișteanu (n. 1902 - d. 1991) a fost un om politic român de dreapta, legionar, care a deținut funcția de ministru al Cultelor și Artelor în guvernul Ion Gigurtu în perioada 8 iulie 1940 - 4 septembrie 1940 și în guvernul gen. Ion Antonescu, în perioada 4 septembrie 1940 - 14 septembrie 1940.

Biografie

Radu Budișteanu s-a născut în 1902 la București, într-o familie distinsă. A urmat studiile secundare la Liceul „Sfântul Sava” din București, unde obține premiul Ligii Culturale pentru cel mai bun elev, fiind totodată ales și Președinte al Asociației Societăților Literare și Științifice a liceelor din capitală. A făcut studii de Drept și doctorat în București. La 21 de ani este avocat în baroul București. A urmat și Facultate de Litere și Filosofie, precum și Teologia. Și-a continuat studiile juridice la Academia de Drept Internațional de la Haga (1926), în 1927 obținând o bursă „Carnegie”, după care a plecat la Paris la Institutul de Înalte Studii Internaționale al Facultății de Drept, luându-și diploma ca șef de promoție. A fost magistrat la Tribunalul București. Devine vice-președinte al Uniunii Internaționale a Avocaților la Congresul de la Paris din anul 1937 și Șef de Cabinet în cadrul Ministerului de Interne.

A fost ales deputat din partea partidului Totul pentru Țară la alegerile din 1937. În aprilie 1938, pe timpul dictaturii lui Carol al II-lea, a fost arestat și internat în lagărul de la Miercurea Ciuc fiind eliberat după doi ani.

În vara lui 1940 este cooptat ca ministru legionar în guvernul Gigurtu, împreună cu Augustin Bidianu și Vasile Noveanu. A fost deținut, începând cu 1944, la Uranus, Gherla, Aiud și Sighet, unde a rămas timp de 20 de ani. La sfârșitul anilor ’70 a reușește să se refugieze în exil, în Germania, continuând lupta împotriva comunismului.

A colaborat la numeroase reviste și ziare legionare din exil, printre care: Carpații (Madrid), Cetatea Luminii (Brasilia), Curierul (Santa Clara, California), Libertatea (New York), Drum (Pittsburg), ș.a.

S-a stins din viață în 1991.