Psycho (film din 1960)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Psycho
Poster Psycho (1960).jpg
Afișul filmului
Regizor Alfred Hitchcock
Scenarist Joseph Stefano
Producător Alfred Hitchcock
Distribuitor Paramount Pictures
(Original)
Universal Pictures
(distribuiri ulterioare)
Studio Shamley Productions
Operator(i) John L. Russell
Montaj George Tomasini
Muzică Bernard Herrmann
Distribuție Anthony Perkins
Vera Miles
John Gavin
Martin Balsam
John McIntire
Janet Leigh
Premiera 16 iunie 1960
Premiera în România indisp.
Premiera în Republica Moldova indisp.
Durata 109 minute
Țara Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limba originală engleză
Buget 806.948 $
Încasări 32.000.000 $
Urmat de Psycho II
Pagina IMDb

Psycho este un film de groază /thriller american din 1960, regizat de Alfred Hitchcock. Scenariul scris de Joseph Stefano este inspirat din romanul cu același nume (1959) al lui Robert Bloch. Romanul era inspirat din crimele înfăptuite de Ed Gein, un criminal și răpitor de pe teritoriul statului american Wisconsin,[1] care locuia la doar 40 de mile de Bloch și avea mai multe crime la activ. Rolurile principale sunt interpretate de Anthony Perkins și Janet Leigh.

Filmul prezintă întâlnirea dintre o secretară, Marion Crane (Leigh), care se ascunde la un motel izolat după ce delapidase bani de la angajatorul său, și proprietarul nebun al motelului, Norman Bates (Perkins), precum și evenimentele petrecute după întâlnirea lor.[2]

Psycho a primit inițial recenzii mixte, dar succesul de la box office a determinat o revizuire a acestora, acestea devenind pozitive; au urmat patru nominalizări la Premiul Oscar. Psycho este considerat în prezent unul din cele mai bune filme ale regizorului Alfred Hitchcock[3] și este considerat de critici o capodoperă a cinematografiei mondiale.[4] Filmul a avut două continuări, un film cu acțiunea desfășurată anterior, un remake și un film de televiziune. În 1992, filmul a fost selectat de Biblioteca Congresului pentru a fi păstrate în National Film Registry.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Având nevoie de bani pentru a se căsători cu iubitul său, Sam Loomis (John Gavin), secretara Marion Crane (Janet Leigh) din Phoenix fură 40.000 de dolari de la unul dintre clienții patronului său și fuge din oraș cu mașina proprie. Pe drum spre casa din California a lui Sam, ea oprește de-a lungul drumului și doarme în mașină. Un polițist ce patrula pe autostradă, care o trezește, devine suspicios din cauza faptului că femeia era agitată și începe să o urmărească. În următorul oraș, ea își schimbă mașina cu o alta și apoi își continuă drumul. În timpul deplasării, izbucnește o furtună puternică, iar Marion oprește de-a lungul drumului și solicită cazare pentru o noapte la Motelul Bates.

Platoul filmului "Psycho" se află încă pe terenul studiourilor Universal. La momentul în care s-a făcut această fotografie (1997), mașina condusă de Janet Leigh în film era parcată în fața motelului.

Proprietarul Norman Bates (Anthony Perkins) îi spune lui Marion că el are rareori clienți din cauza faptului că motelul se află de-a lungul vechii autostrăzi, mai puțin frecventate, și menționează că locuiește cu mama sa, într-o casă apropiată cu vedere la motel. El o invită timid pe Marion să ia cina cu el. Ea îl aude pe Norman certându-se cu mama sa cu privire la presupusul lui interes sexual față de Marion și, în timpul mesei, Marion îl supără, sugerându-i să-și interneze mama la un azil. El recunoaște că și-ar dori să facă acest lucru, dar nu vrea să o abandoneze.

Marion vrea să se întoarcă la Phoenix pentru a returna banii. Pe când ea se dezbrăca în cameră, Norman privește printr-un vizor aflat în peretele biroului său. După ce calculează modul în care poate rambursa banii pe care îi cheltuise, Marion aruncă hârtiile în vasul WC și începe să facă un duș. Brusc, cineva cu o figură nedeslușită intră în baie și o lovituri mortal pe Marion cu un cuțit. Norman găsește cadavrul și presupune imediat că mama sa a comis crima. El curăță baia și pune corpul lui Marion, înfășurat în perdeaua de duș, și toate lucrurile ei, inclusiv banii, în portbagajul mașinii femeii și o scufundă într-o mlaștină din apropiere.

La scurt timp după aceea, Sam este contactat de sora lui Marion Lila (Vera Miles) și de detectivul particular Milton Arbogast (Martin Balsam), care fusese angajat de patronul lui Marion pentru a o găsi și a recupera banii. Arbogast caută urmele lui Marion pe la motelurile din zonă și-l întreabă și pe Norman despre Marion, dar proprietarul motelului minte în mod neconvingător. El refuză să-l lase pe Arbogast să vorbească cu mama lui, pretinzând că aceasta este bolnavă. Arbogast îi telefonează Lilei și-i spune că o va contacta din nou după ce va vorbi cu mama lui Norman. Arbogast intră în casa lui Norman și este atacat cu un cuțit de bucătărie mare de o persoană cu fața acoperită, făcându-l să cadă în jos pe scări și apoi înjunghiindu-l mortal. Norman vorbește cu mama sa și o îndeamnă să se ascundă în pivniță, astfel încât nimeni să nu o poată găsi. Ea respinge ideea și-i spune fiului să iasă din cameră. Împotriva voinței ei, Norman o duce în pivnița de fructe.

Atunci când Arbogast nu o mai sună pe Lila, ea și Sam contactează poliția locală. Șeriful adjunct Al Chambers este perplex să afle că Arbogast a văzut o femeie la fereastră și dezvăluie faptul că mama lui Norman a murit în urmă cu zece ani. Norman a găsit-o moartă alături de iubitul ei căsătorit, o aparentă crimă-sinucidere. Când Chambers respinge preocupările Lilei și a lui Sam legate de dispariția lui Arbogast, cei doi decid să meargă ei înșiși la motel. Dându-se drept un cuplu căsătorit, Sam și Lila caută prin motel și prin camera unde se cazase Marion, unde găsesc o bucată de hârtie pe care era scris "40.000 dolari". În timp ce Sam distrage atenția lui Norman, Lila se furișează în casă pentru a o căuta pe mama lui. Sam sugerează că Norman a ucis-o pe Marion pentru bani, astfel încât să-și poată cumpăra un motel nou. Dându-și seama că Lila lipsește, Norman îl lovește pe Sam și fuge spre casă. Lila îl vede și se ascunde în pivniță, unde ea descoperă corpul mumificat al doamnei Bates și începe să țipe. După câteva secunde, Norman intră în pivniță, purtând hainele mamei sale și o perucă și având în mână un cuțit. Sam ajunge la timp tocmai pentru a-l opri pe Bates și a salva pe Lila.

După arestarea lui Norman, psihiatrul dr. Fred Richmond (Simon Oakland) îi spune lui Sam și Lilei că doamna Bates este vie doar în imaginația bolnavă a lui Norman. După moartea tatălui lui Norman, mama și fiul trăiseră ca și cum ei ar fi fost singurele persoane de pe lume. Când mama lui și-a găsit un iubit, Norman a fost măcinat de gelozie și i-a ucis pe amândoi. Copleșit de vinovăție, el a încercat să "șteargă crima", aducându-și mama "înapoi la viață" în mintea lui. Norman a furat cadavrul ei și i-a conservat corpul; el și-a dezvoltat o personalitate multiplă, în care coexistau cele două personalități - Norman și "Mama" -; atunci când el este "Mama", el acționa, discuta și se îmbrăca așa cum ar fi făcut-o mama sa. Se descoperă că primele două victime ale "Mamei" erau două tinere atractive, iar cea de-a treia victimă era Marion; "Mama" este la fel de geloasă pe Norman așa cum și el era pe ea, și astfel "ea" îi ucide pe toți de care Norman se simte atras. Psihoza îl protejează de cunoașterea altor crime comise după moartea mamei sale.

Norman se află într-o celulă, cu mintea dominată de personalitatea Mamei. Cu o voce groasă, ea spune că va dovedi autorităților că este inofensivă prin refuzul de a lovi o muscă de pe mâna lui Norman, apoi formează un zâmbet care se suprapune peste un craniu albit pe măsură ce camera de filmat înlocuiește încet această imagine arătând cum este recuperată mașina lui Marion din mlaștină.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Succesul filmului Psycho a propulsat cariera lui Perkins, dar acesta a început în curând să sufere de identificarea cu personajul.[5] Cu toate acestea, atunci când Perkins a fost întrebat dacă el ar fi acceptat rolul știind că se va identifica după aceea cu personajul, el a răspuns cu un categoric "da".[6]

Până la moartea ei, Leigh a continuat să primească apeluri, scrisori și chiar benzi magnetice ciudate și, uneori, amenințătoare, în care expeditorii detaliau ce le-ar fi plăcut să facă cu Marion Crane. O scrisoare a fost atât de "grotescă" atfel încât ea a dus-o la FBI, iar doi agenți au vizitat-o pe Leigh și i-au spus că vinovații au fost localizați și că ea ar trebui să anunțe FBI-ul dacă va mai primi scrisori de acel tip.[7]

Vocea mamei lui Norman a fost interpretată de Paul Jasmin, Virginia Gregg și Jeanette Nolan, care au furnizat și țipetele scoase de Lila când a descoperit cadavrul mamei. Cele trei voci au fost bine amestecate, cu excepția ultimului discurs, care este în întregime cea a lui Gregg.[8]

Premii[modificare | modificare sursă]

Premiu Categorie Nume Rezultat
Premiile Oscar (ediția XXXIII) Regizor Alfred Hitchcock Nominalizat
Cea mai bună actriță în rol secundar Janet Leigh Nominalizat
Cea mai bună imagine alb-negru John L. Russell Nominalizat
Cele mai bune decoruri alb-negru Joseph Hurley, Robert Clatworthy, George Milo Nominalizat
Directors Guild of America Realizare regizorală excepțională în film Alfred Hitchcock Nominalizat
Premiile Edgar Allan Poe Cel mai bun film Joseph Stefano (scenarist), Robert Bloch (autor) Câștigător
International Board of Motion Picture Reviewers Cel mai bun actor Anthony Perkins La egalitate
Premiile Globul de Aur (ediția XVIII) Cea mai bună actriță în rol secundar Janet Leigh Câștigător
Writers Guild of America, East Cel mai bun scenariu american Joseph Stefano Nominalizat

În 1992, filmul a fost declarat "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic" de către Biblioteca Congresului din SUA și a fost selectat pentru păstrarea în National Film Registry.

Leigh a afirmat că "nici un alt film cu mistere din istoria filmului nu a inspirat o astfel de comercializare."[9] Orice del de obiecte inscripționate cu Bates Motel, fotografii, carduri și postere extrem de valoroase sunt disponibile pentru achiziționare. În 1992, a fost adaptat scenă cu scenă în trei cărți de benzi desenate de către Innovative Corporation.[9]

Psycho a apărut pe o serie de liste elaborate de situri Internet, canale de televiziune și reviste. Scena din cabina de duș a fost aleasă pe locul 4 în lista 100 Scariest Movie Moments a rețelei de televiziune Bravo,[10] în timp ce scena finală a fost clasată pe locul 4 în lista similară elaborată de revista Premiere.[11] Cartea The 100 Greatest Movies of All Time publicată de revista Entertainment Weekly a clasat filmul pe locul 11.[1]

Listele American Film Institute

Continuări și remake-uri[modificare | modificare sursă]

A large Gothic house on a hillside above a one-story building.
Motelul Bates şi casa au devenit o atracţie populară a platourilor de filmare a studioului Universal.

Trei continuări au fost realizate: Psycho II (1983), Psycho III (1986) și Psycho IV: The Beginning (1990), ultimul fiind un film de televiziune cu un scenariu scris de autorul scenariului original, Joseph Stefano, și a cărui acțiune se petrece anterior celeia din primul film. Anthony Perkins a revenit la rolul lui Norman Bates în toate cele trei continuări și a regizat, de asemenea, al treilea film. Vocea mamei lui Norman Bates a fost interpretată tot de actrița radiofonică Virginia Gregg, cu excepția filmului Psycho IV, unde rolul a fost interpretat de Olivia Hussey. Vera Miles a reluat rolul Lila Crane în Psycho II.[13] Continuările au fost bine primite, dar considerate inferioare filmului original.[14][15]

Bates Motel a fost un proiect de televiziune din care s-a difuzat numai episodul pilot (înainte de realizarea filmului Psycho IV). Anthony Perkins a refuzat să apară în episodul pilot, astfel încât rolul lui Norman a fost interpretat de Kurt Paul, care fusese dublura lui Perkins în Psycho II și III.[16] În 1998, Gus Van Sant a regizat un remake al filmului Psycho. Filmul este color și are o distribuție diferită, dar în afară de aceasta este un remake care practic copiază mișcările camerei și montajul din filmul lui Hitchcock.[17] A Conversation with Norman (2005), regizat de Jonathan M. Parisen, a fost un film inspirat din Psycho.

Începând cu anul 2010, este în lucru un film bazat pe cartea Alfred Hitchcock and the Making of Psycho a lui Stephen Rebello. Filmul va fi intitulat Alfred Hitchcock Presents, va fi regizat de Ryan Murphy și îl va avea pe Anthony Hopkins în rolul lui Hitchcock.[18]

La 19 octombrie 2010, un documentar independent numit The Psycho Legacy a fost lansat pe DVD. Documentarul analizează moștenirea și impactul filmului Psycho nu doar asupra cinematografului, ci și asupra întregii lumi. Filmul a inclus și istoria producției filmelor Psycho II, Psycho III și Psycho IV: The Beginning. El a primit recenzii majoritar pozitive din partea criticilor și a fanilor.

La 13 ianuarie 2012, A&E a anunțat că un serial de televiziune numit Bates Motel era în curs de dezvoltare la postul de televiziune. Serialul TV nu are nici o legătură cu proiectul anterior Bates Motel, al cărui episod pilot fusese difuzat în 1987. Acțiunea din serial va avea loc înainte de evenimentele din filmul original și vor povesti copilăria lui Norman Bates, relațiile cu mama lui și modul în care ea l-a făcut să devină un criminal, similare secventelor de flashback din Psycho IV: The Beginning.[19] Serialul a avut premiera la 18 martie 2013 pe canalul TV american A&E.[20][21][22]

Impact cultural[modificare | modificare sursă]

Psycho a devenit unul dintre cele mai cunoscute filme din istoria cinematografiei și este probabil cel mai cunoscut film al lui Hitchcock.[23][24] În romanul său, Bloch a utilizat neobișnuită: el a introdus în mod repetat protagoniști simpatetici, apoi i-a ucis. Aceasta se joacă cu așteptările cititorilor scrierilor tradiționale, lăsându-i confuzi și speriați. Hitchcock a recunoscut efectul pe care această abordare l-ar putea avea asupra publicului și a utilizat-o în adaptarea sa, omorând personajul interpretat de Leigh la sfârșitul primului act. Această intrigă îndrăzneață, cuplată cu faptul că personajul era interpretat de un nume mare de la box-office-ul acelei perioade, a fost o întorsătură șocantă pentru anii 1960.[25]

Momentul cel mai original și mai influent din film este "scena de la duș", care a devenit reprezentativă în cultura pop, deoarece este adesea considerată ca fiind una dintre cele mai terifiante scene filmate vreodată. O parte din eficacitatea sa s-a datorat utilizării tehnicilor de montaj împrumutate de la producătorii de film sovietici,[26][27] precum și scrâșnetului de viori din muzica compusă de Bernard Herrmann.[28]

Psycho este considerat astăzi a fi primul film în genul slasher[29][30] și a fost menționat în filme de mai multe ori; printre acestea se află film muzical horror Phantom of the Paradise (1974), filmul horror Halloween (1978) (unde joacă Jamie Lee Curtis, fiica lui Janet Leigh),[31] High Anxiety (1977), Fade to Black (1980), Dressed to Kill (1980) și satira horror Scream (1996) a lui Wes Craven.[32] Tema muzicală de deschidere a lui Bernard Herrmann a fost folosită de rapperul Busta Rhymes în cântecul "Gimme Some More" (1998).[33] Romanul What You See in the Dark (2011) al lui Manuel Muñoz include o intrigă secundară care ficționalizează elemente de la filmarea lui Psycho, referindu-se la Hitchcock și la Leigh doar ca "regizorul" și "actrița".[34] În cartea de benzi desenate a lui Jonni Future, casa moștenită de personajul titular este modelată după Hotelul Bates.[35] Secvența de final este parodiată de South Park în "City Sushi".

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The 100 Greatest Movies of All Time. New York: Entertainment Weekly Books, 1999
  2. ^ Motion Picture Purgatory: Psycho
  3. ^ Psycho este filmul lui Hitchcock aflat cel mai sus în lista The 100 Greatest Movies of All Time a revistei Entertainment Weekly, precum și în topul AFI's 100 Years... 100 Movies.
  4. ^ Psycho reviews”. Rotten Tomatoes. http://www.rottentomatoes.com/m/psycho/. Accesat la 17 aprilie 2010. 
  5. ^ Leigh, pp. 156, 187–188, 163
  6. ^ Leigh, p. 159
  7. ^ Leigh, pp. 132–133
  8. ^ Leigh, p. 83
  9. ^ a b Leigh, p. 186
  10. ^ 100 Scariest Movie Moments”. Bravo. Arhivat din original la 30 octombrie 2007. http://web.archive.org/web/20071030070540/http://www.bravotv.com/The_100_Scariest_Movie_Moments/index.shtml. Accesat la 2009-07-02 (via Internet Archive). 
  11. ^ The 25 Most Shocking Moments in Movie History”. Premiere Magazine. http://beta.premiere.com/List/The-25-Most-Shocking-Moments-in-Movie-History/4.-Psycho. Accesat la 2 decembrie 2006. 
  12. ^ AFI's 100 Years...100 Movie Quotes Nominees
  13. ^ Leigh, p. 113
  14. ^ Ebert, Roger Psycho III. Roger Ebert' Movie Home Companion. Kansas City: Andrews and McMeel, 1991
  15. ^ Psycho III”. Variety. 1 ianuarie 1986. http://www.variety.com/review/VE1117794204.html?categoryid=31&cs=1&p=0. Accesat la 26 noiembrie 2006. 
  16. ^ Winecoff 1996[necesită pagina]
  17. ^ Ebert, Roger (6 decembrie 1998). „Review of Psycho (1998 film)”. Chicago Sun-Times. http://rogerebert.suntimes.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/19981206/REVIEWS/812060301/1023. Accesat la 3 noiembrie 2007. 
  18. ^ Billington, Alex (5 noiembrie 2007). Anthony Hopkins Talks About Alfred Hitchcock Presents. www.firstshowing.net
  19. ^ [1]
  20. ^ A&E Network to Premiere New Original Scripted Drama Series "Bates Motel" on Monday, March 18 at 10PM ET/PT”. thefutoncritic. http://thefutoncritic.com/news/2013/01/04/aande-network-to-premiere-new-original-scripted-drama-series-bates-motel-on-monday-march-18-at-10pm-et-pt-927115/20130104aande02/. Accesat la 4 ianuarie 2013. 
  21. ^ Langmann, Kurt. „'Psycho' prequel shot in Aldergrove”. Aldergrove Star. http://www.aldergrovestar.com/news/174861221.html. Accesat la 2 ianuarie 2013. 
  22. ^ BATES MOTEL Set in Aldergrove is Spitting Image of Alfred Hitchcock’s Set in Psycho – Updated”. YVR Shots. http://yvrshoots.com/2012/11/bates-motel-set-in-aldergrove-just-like-hitchcocks-psycho.html. Accesat la 2 ianuarie 2013. 
  23. ^ Alfred Hitchcock and the Making of a Film Culture. http://www.mysterynet.com/hitchcock/silet/. Accesat la 20 noiembrie 2010. 
  24. ^ Psycho (1960). http://filmsdefrance.com/FDF_Psycho_1960_rev.html. Accesat la 20 noiembrie 2010. 
  25. ^ Psycho (1960). Accesat la 20 noiembrie 2010.
  26. ^ Psycho Analyzed. http://www.movingimagesource.us/articles/psycho-analyzed-20100302. Accesat la 20 noiembrie 2010. 
  27. ^ Alfred Hitchcock Filmmaking Techniques "SUSPENSE ‘HITCHCOCKIAN’". http://filmdirectors.co/alfred-hitchcock-filmmaking-techniques/. Accesat la 20 noiembrie 2010. 
  28. ^ Harti, John. "‘Chocolate Factory’ is a tasty surprise" at msnbc.com, 14 iulie 2005.
  29. ^ Alfred Hitchcock: Our Top 10”. CNN. 13 august 1999. Arhivat din original la 11 decembrie 2004. http://web.archive.org/web/20041211002501/http://edition.cnn.com/SHOWBIZ/specials/1999/hitchcock/best.html. Accesat la 1 decembrie 2006. 
  30. ^ Corliss, Richard (14 decembrie 1998). „Psycho Therapy: Gus Van Sant works out his Hitchcock obsession with a reverent remake”. TIME. http://strweb1-12.websys.aol.com/time/magazine/article/0,9171,989844,00.html. Accesat la 1 decembrie 2006. 
  31. ^ Berardinelli, James. „Review: Psycho (1960). http://www.reelviews.net/movies/p/psycho.html. Accesat la 16 noiembrie 2008. 
  32. ^ Dirks, Tim. „Psycho (1960)”. Film Site. http://www.filmsite.org/psyc.html. Accesat la 16 noiembrie 2008. 
  33. ^ Busta Rhymes – E.L.E. Extinction Level Event|Album Review @ Music-Critic.com : the source for music reviews, interviews, articles, and news on the internet. Music-critic.com (1998-12-17). Accesat la 21 noiembrie 2010.
  34. ^ Muñoz, Manuel. What You See in the Dark, 2011, Algonquin Books.
  35. ^ George Khoury and Eric Nolen-Weathington. Modern Masters Volume Six: Arthur Adams, 2006, TwoMorrows Publishing.

Legături externe[modificare | modificare sursă]