Un tramvai numit dorință (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Un tramvai numit dorință (dezambiguizare).
A Streetcar Named Desire
Un tramvai numit dorință
A Streetcar Named Desire dvdcover.jpg
Coperta DVD.
Regizor Elia Kazan
Scenarist Tennessee Williams (piesa Un tramvai numit dorință și scenariul)
Oscar Saul (adaptarea)
Producător Charles K. Feldman
Distribuitor Warner Brothers
Muzică Alex North
Distribuție Vivien Leigh
Marlon Brando
Kim Hunter
Karl Malden
Rudy Bond
Nick Dennis
Premiera 18 septembrie 1951
Durata 122 min. (SUA)/125 min. (relansare)
Țara Statele Unite ale Americii
Limba originală engleză
Pagina IMDb

Un tramvai numit dorință (engleză A Streetcar Named Desire) este un film american din 1951, o adaptare cinematografică a piesei omonime a dramaturgului american Tennessee Williams. În limba engleză, titlul este construit pornind de la un joc de cuvinte între numele unui tramvai real din San Francisco, Desire, și numele francez Desiree. Filmul a fost regizat de Elia Kazan, care a regizat și premiera teatrală a piesei, având în distribuție actorii Marlon Brando (Stanley Kowalski), Vivien Leigh (Blanche DuBois), Kim Hunter și Karl Malden. Toți actorii, cu excepția lui Leigh, care a înlocuit-o pe Jessica Tandy, au fost aleși din distribuția originală a piesei jucate pe Broadway.1

În anul 1999, filmul, considerat ca fiind unul clasic, a fost denominat ca fiind de o „importanță culturală semnificativă” de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii. Ca atare, a fost selecționat spre conservare în Registrul național de filme al Statelor Unite ale Americii.

Finalul filmului[modificare | modificare sursă]

Cenzura timpului a pretins ca final al filmului excluderea scenei de cedare (similară unui viol) a lui Blanche în fața lui Stanley prin înlocuirea cu ceva relativ comun, așa cum ar fi părăsirea casei. De fapt, sfârșitul piesei este mult mai ambiguu, întrucât Stella provoacă deliberat condițiile propice scenei finale, inclusiv acceptarea implicită a violului, prin plecarea sa de acasă cu bună știință și lăsarea celor doi protagoniști, sora sa Blanche și Stanley, singuri în casă.

Premii[modificare | modificare sursă]

Filmul a cucerit diferite premii ale Academiei Americane de Film, după cum urmează:

  • Cel mai bun actor într-un rol secundar — Karl Malden
  • Cea mai bună actriță într-un rol principal — Vivien Leigh
  • Cea mai bună actriță într-un rol secundar — Kim Hunter
  • Cel mai bun decor

De asemenea, a fost nominalizat pentru:

  • Cel mai bun actor — Marlon Brando
  • Cea mai bună imagine alb-negru
  • Cele mai bune costume într-un film alb-negru
  • Cel mai bun regizor — Elia Kazan
  • Cea mai bună muzică
  • Cel mai bun film
  • Cel mai bun sunet
  • Cel mai bun scenariu adaptat

Note[modificare | modificare sursă]

  • Notă 1: Vivian Leigh jucase anterior realizării filmului într-o producție londoneză în West End, fiind preferată pentru varianta filmică în locul actriței americane Jessica Tandy, care a jucat același rol în producția piesei jucată pe Broadway.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Tennessee Williams --- Dramaturgie --- Categorie Tennessee Williams

Tennessee Williams with cake NYWTS.jpg

Piese de la începutul carierei (1935 - 1947)

 • • Candles to the Sun - 1936  • Fugitive Kind - 1937  • Spring Storm - 1937  • Not about Nightingales - 1938  • Battle of Angels - 1940 (rescrisă în 1957 ca Orpheus Descending)  • You Touched Me - 1945  • Stairs to the Roof - 1947  • •

Piese importante (1944 - 1961)

 • • The Glass Menagerie - 1944  • A Streetcar Named Desire - 1947  • Summer and Smoke - 1948 (rescrisă în 1964 ca The Eccentricities of a Nightingale)  • The Rose Tattoo - 1951  • Camino Real - 1953  • Cat On a Hot Tin Roof - 1955  • Suddenly, Last Summer - 1958  • Sweet Bird of Youth - 1959  • Period of Adjustment - 1960  • The Night of the Iguana - 1961  • •

Piese tărzii (1962 - 1982)

 • • The Milk Train Doesn't Stop Here Anymore - 1963  • The Slapstick Tragedy: The Gnadiges Fraulein and The Mutilated - 1966  • The Seven Descents of Myrtle - 1968  • In the Bar of a Tokyo Hotel - 1969  • Will Mr. Merriweather Return from Memphis? - 1969  • Small Craft Warnings - 1972  • The Two-Character Play - 1973 (cunoscută și ca Out Cry)  • The Red Devil Battery Sign - 1975  • This Is (An Entertainment) - 1976  • Vieux Carré - 1977  • Tiger Tail - 1978  • A Lovely Sunday for Creve Coeur - 1979  • Clothes for a Summer Hotel - 1980  • The Notebook of Trigorin -- 1980 (o adaptare a piesei Pescărușul de Cehov)  • Something Cloudy, Something Clear - 1981  • A House Not Meant to Stand - 1982  • •