Bernard Herrmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bernard Herrmann (29 iunie, 1911 - 24 decembrie 1975) a fost un compozitor american cunoscut pentru coloanele sale sonore.

Câștigător al premiului Oscar (pentru The Devil and Daniel Webster în 1941), Herrmann este cunoscut mai ales pentru colaborările sale cu regizorul Alfred Hitchcock, în special Psycho, North by Northwest, The Man Who Knew Too Much și Vertigo. A compus de asemenea coloane sonore importante pentru alte filme, inclusiv Citizen Kane, The Ghost and Mrs. Muir, Cape Fear și Taxi Driver. A lucrat și în drama radio (în special pentru Orson Wells), a compus muzica pentru câteva filme fantastice ale lui Ray Harryhausen și multe programe TV, inclusiv The Twilight Zone și Have Gun-Will Travel.

Începutul vieții și al carierei[modificare | modificare sursă]

Herrmann, născut într-o familie de evrei de clasă mijlocie de origine rusă, s-a născut în New York. A făcut școala primară și liceul în Manhattan. Tatăl său a încurajat activitatea muzicală, ducându-l la operă și incurajându-l să învețe vioara. După ce a câștigat 100 de dolari la un concurs de compoziție la vârsta de 13 ani, a decis să se concentreze pe muzică si a mers la Universitatea din New York unde a studiat cu Percy Grainger și Philip James. A studiat și la Juilliard School și, la vârsta de 20 de ani, și-a format propria orchestră, The New Chamber Orchestra of New York.

În 1934 s-a alăturat echipei Columbia Broadcasting System (CBS) ca și dirijor. În nouă ani va ajunge dirijorul sef al CBS Symphony Orchestra. A fost responsabil pentru introducerea lucrărilor noi audienței americane mai mult decât oricare alt dirijor - în special a muzicii lui Charles Ives, care era practic necunoscut la vremea respectivă. Programele radio ale lui Herrmann de muzică concertistică, care erau transmise sub nume ca Invitation to Music sau Exploring Music, au fost planificate într-un mod neconvețional și conțineau muzică foarte rar auzită, nouă sau veche, care nu era auzită în sălile de concert publice.

În 1934 Herrmann a cunoscut o tânără secretară la CBS și o scriitoare aspirantă, Lucille Fletcher. Fletcher a fost impresionată de munca lui Herrmann iar cei doi au început o relație de cinci ani. Planurile de căsătorie au fost amânate din cauza obiecțiilor părinților lui Fletcher, care erau deranjați de faptul că Herrmann era evreu și de personalitatea sa aspră. Cei doi s-au căsătorit în cele din urmă pe 2 octombrie 1939. Fletcher a devenit o importantă scenaristă de radio iar ea și Herrmann au colaborat frecvent pe parcursul carierei lor. Cuplul a divorțat în 1948. În anul urmator el s-a căsătorit cu verișoara lui Lucille, Lucy (Kathy Lucille) Anderson. Căsătoria a durat 18 ani, până în 1964.

Când era la CBS, Herrmann l-a cunoscut pe Orson Wells, și a compus sau a facut aranjamente instrumentale pentru spectacolele Mercury Theater, care erau adaptări literare. Când Welles s-a mutat in film, Herrmann l-a urmat, compunând muzica pentru Citizen Kane (1941) și The Magnificent Ambersons (1942), deși muzica pentru ultimul, ca și filmul în sine, a fost puternic editată de studio. Între aceste două filme, a compus muzica pentru filmul lui William Dieterle, The Devil and Daniel Webster (1941), pentru care a câștigat singurul său Oscar. În 1947 Herrmann a compus muzică atmosferică pentru The Ghost and Mrs. Muir.