Petre Alexandrescu
| Petre Alexandrescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2]  Paris, Franța[2] |
| Decedat | (79 de ani)[2] București, România[2] |
| Căsătorit cu | Maria Alexandrescu Vianu |
| Copii | Vlad Alexandrescu |
| Cetățenie |  România[2] |
| Ocupație | arheolog istoric istoric bisericesc[*] cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba germană[3] limba română[4] |
| Activitate | |
| Domeniu | istorie[1] Istoria antică[1] arheologie[1] istoria religiilor[1] |
Modifică date / text  | |
Petre Alexandrescu (n. 3 ianuarie 1930, Paris – d. 18 iulie 2009, București) a fost un istoric al Antichității, arheolog, istoric al religiilor român. A fost căsătorit cu Maria Alexandrescu Vianu. Au avut împreună un fiu, pe Vlad Alexandrescu.
Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]
Petre Alexandrescu s-a născut la Paris, la data de 3 ianuarie 1930.[5] Istoric de mare notorietate al cetăților grecești din marea Neagră, profesor a numeroase generații de arheologi și istorici, director al șantierului arheologic de la Histria (1981-1999), Petre Alexandrescu și-a dedicat întreaga carieră cercetării științifice și dezvoltării școlii românești de arheologie clasică și de istorie a religiilor, situându-se în linia celor mai prestigioși istorici români ai Antichității: Vasile Pârvan, Scarlat Lambrino, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi.
În București și-a susținut bacalaureatul în 1948[5], absolvent al Facultății de Limbi clasice a Universității din București, secția de limbă și literatură greacă și latină (1948-1952)[6], doctor în istorie (1969). A fost preparator la Institutul de lingvistică în 1951 și arheolog în 1952, asistent în 1953, cercetător din 1965, devine membru în tinerețe al Societății de studii clasice. A fost preocupat în mod special de arheologia clasică greco-romană din zona Mării Negre, interesat de populația traco-getică. [5]. Anii de activitate profesională au fost la Institut de Arheologie al Academiei Române, de la absolvirea universității până în 2000, când s-a pensionat, a parcurs treptat fiecare etapă de cercetător[6] Bogată experiență de cercetător pe șantierele arheologice din Dobrogea (Histria, Tomis, Sarinasuf, Tariverde). A lucrat întreaga viață în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în calitate de cercetător, șef al Secției de Arheologie Clasică (1971-1994) și Director al Institutului de Arheologie Vasile Pârvan[6](1990-1999). În 1995 a devenit profesor titular, iar din 1997 până în 2000 a fost profesor asociat în cadrul catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Universității din București. Membru corespondent al Institutului Arheologic German Arhivat în , la Wayback Machine., membru al Institutului de Studii Avansate din Princeton, membru al Societății Române de Studii Clasice. A condus o serie de publicații de specialitate (revistele românești Dacia (1990-1999), Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (1990-1995), seria monografiilor consacrate cetății Histria, a întemeiat și a condus revista franco-italiană Il Mar Nero[nefuncțională – arhivă] (1994-2009), seria româno-germană Archaeologica Romanica[nefuncțională] (1997-2002). Vice-președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (1997-2000).
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Autor al unui mare număr de lucrări științifice: cărți, articole în reviste de specialitate, comunicări la conferințe internaționale, studii, conferințe, prefețe, traduceri, recenzii etc.
- Corpus vasorum antiquorum, Roumanie, 2, Collection Dr. Georges et Maria Severeanu (Musée de la Ville de Bucarest) et collections privées (în colaborare cu Suzana Dimitriu), (București, 1968),
- Histria IV : La ceramique d'époque et classique (VIIe-IVe s.) (București, 1978),
- Histria: Eine Griechenstadt an der rumänischen Schwarzmeerküste (Konstanz, 1990),
- L'Aigle et le Dauphin. Etudes d'archéologie pontique (București, Paris, 1999),
- Histria VII : La zone sacrée d'époque grecque (fouilles 1915-1989), 2 tomuri (București, Paris, 2005).
Distincții obținute[modificare | modificare sursă]
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles Lettres (1966);
- Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967);
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
A. Avram et M. Babeș, (ed)., Civilisation grecque et cultures antiques périphériques. Hommage à Petre Alexandrescu à son 70e anniversaire, București, 2000
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c Ștefănescu, Ștefan (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 32.
- ^ a b c „In memoriam Petre Alexandrescu”. Accesat în .
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 1.
