Protoxid de azot

Protoxid de azot
Identificare
Număr CAS	10024-97-2
Informații generale
Nume	Protoxid de azot
Alte denumiri	Oxid biazotic, Lachgas, Azo-oxid, E 942
Formula chimică	N2O
Aspect	gaz incolor cu miros dulceag
Masă moleculară	44,01 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,85 kg/m3
Starea de agregare	gazoasă
Punct de topire	–91 °C
Punct de fierbere	–88 °C
Solubilitate	1,2 g/l în apă
Miros
Miros	miros dulceag
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Hazard
Clasificare EU	Oxidant
Simbol hazard
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de azot (numit și gaz ilariant) este un gaz incolor cu miros dulceag, care întreține arderea. Este folosit în amestec cu alte gaze în anestezia chirurgicală.

Caracteristici

• gaz anorganic, inert, neinflamabil, dar întreține combustia;
• MAC ~ 105 (110)%, anestezic general incomplet, ceea ce presupune baranarcoză (hiperbară) (sub presiune);
• efect rapid;
• se administrează împreună cu O2;
• anestezic general incomplet, dar produce analgezie la concentrații subanestezice;
• nu relaxează musculatura striată (contractură).

Utilizări

• largă utilizare (mai ales ca adjuvant);
• anestezia de bază;
• în asociere cu alte anestezice generale pentru menținere anesteziei;
• pentru efectul analgezic (intermitent):
  • în obstetrică, în travaliu;
  • în stomatologie;
  • infarct miocardic acut
• sindrom de abstinență la etanol

Efecte adverse

• hipoxie (utilizare nepricepută);
• crește presiunea intracraniană;
• pătrunderea în cavități și substituie azotul;
• inactivează, la utilizare repetată vitamina B12;
• posibil efect teratogen;
• hipoxie tranzitorie la sfârșitul procedurii (în revenire) – efectul celui de-al doilea gaz;
• descrisă dependență.

Contraindicații

• hipertensiune arterială;
• epilepsie;
• hipertiroidism;
• anemii megaloblastice;
• sarcină;
• traumatisme cerebrale;
• ateroscleroză;

Obținere

Se poate obține prin descompunere realizată prin tratarea termică controlată a nitratului de amoniu (NH₄NO₃) sau din reacția acidului azotic cu amoniacul:

NH₃ + HNO₃ = N₂O + 2 H₂O