Protoxid de azot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Protoxid de azot
Nitrous-oxide-2D-VB.png
Nume IUPAC
Alte denumiri Oxid biazotic, Lachgas, Azo-oxid, E 942
Identificare
Număr CAS 10024-97-2
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică N2O
Aspect gaz incolor cu miros dulceag
Masă molară 44,01 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,85 kg/m3
Starea de agregare gazoasă
Punct de topire –91 °C
Punct de fierbere –88 °C
Solubilitate 1,2 g/l în apă
Solubilitate
Miros
Miros miros dulceag
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
{{{5}}}
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de azot (numit și gaz ilariant) este un gaz incolor cu miros dulceag, care întreține arderea. Este folosit în amestec cu alte gaze în anestezia chirurgicală.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

  • gaz anorganic, inert, neinflamabil, dar întreține combustia;
  • MAC ~ 105 (110)%, anestezic general incomplet, ceea ce presupune baranarcoză (hiperbară) (sub presiune);
  • efect rapid;
  • se administrează împreună cu O2;
  • anestezic general incomplet, dar produce analgezie la concentrații subanestezice;
  • nu relaxează musculatura striată (contractură).

Utilizări[modificare | modificare sursă]

  • largă utilizare (mai ales ca adjuvant);
  • anestezia de bază;
  • în asociere cu alte anestezice generale pentru menținere anesteziei;
  • pentru efectul analgezic (intermitent):
  • sindrom de abstinență la etanol

Efecte adverse[modificare | modificare sursă]

  • hipoxie (utilizare nepricepută);
  • crește presiunea intracraniană;
  • pătrunderea în cavități și substituie azotul;
  • inactivează, la utilizare repetată vitamina B12;
  • posibil efect teratogen;
  • hipoxie tranzitorie la sfârșitul procedurii (în revenire) – efectul celui de-al doilea gaz;
  • descrisă dependență.

Contraindicații[modificare | modificare sursă]

  • hipertensiune arterială;
  • epilepsie;
  • hipertiroidism;
  • anemii megaloblastice;
  • sarcină;
  • traumatisme cerebrale;
  • ateroscleroză;

Obținere[modificare | modificare sursă]

Se poate obține prin descompunere realizată prin tratarea termică controlată a nitratului de amoniu (NH4NO3) sau din reacția acidului azotic cu amoniacul:

NH3 + HNO3 = N2O + 2 H2O