Nicolae S. Basilescu

Nicolae S. Basilescu
Date personale
Născut	1 ianuarie 1860 Urlați, România
Decedat	4 martie 1938 (78 de ani) București, România
Înmormântat	Biserica Basilescu
Cetățenie	România
Ocupație	politician cadru didactic universitar[*]​ industriaș[*]​
Limbi vorbite	limba română limba franceză
Activitate
Alma mater	Facultatea de Drept a Universității din București

Nicolae S. Basilescu (n. 1 ianuarie 1860, Urlați, Prahova, România – d. 4 martie 1938, București, România) a fost un profesor universitar, industriaș și filantrop român.

Activitatea didactică

După ce și-a luat licența la Facultatea de Drept a Universității din București, Nicolae Nasilescu si-a luat doctoratul la Facultatea de Drept din Paris în 1884. Pe lângă activitatea de avocat a intrat în învățământul universitar, inițial la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1892, apoi la cea din București în 1896, unde a fost ulterior numit decan.

În 1887 a fost numit secretar al Camerei de Comerț și Industrie a României, A fost ales de mai multe ori deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Liberal.

A publicat numeroase lucrări, dintre care cele mai importante sunt:

• Note sur le chiffre de la population du Royaume de Roumanie, 1897
• Economia politică și ideea socială, 1900
• L’industrie roumaine, 1910
• Pentru țărănime, 1914
• Le rôle de la Roumanie dans la guerre européenne et les revendications de la Roumanie, 1915
• Studii Sociale. 1902-1905

Reclama pentru șampania Bazilescu

Activitatea ca industriaș

Prin căsătoria cu Ecaterina Pascal, e ajuns să dețină moșia Măicănești-Grefoaicele din nord-vestul Capitalei. Investește într-o fabrică de bere, una de malț și alta de cărămidă, intuind dezvoltarea acestor ramuri economice.

Pe de altă parte, deținea moșia de la Dealu-Mare – Urlați specializată în viticultură. Deoarece viile din România fuseseră distruse de filoxeră, în 1898, Basilescu a început replantarea cu viță-de-vie americană pentru a-și revitaliza industria viticolă.

Pentru a vinde mai bine vinul produs, Nicolae Basilescu a decis să-l prelucreze transformându-l în șampanie. Cu ajutorul specialistului francez Paul Poitevin, Bazilescu a construit o fabrică de șampanie, pe care o comercializa cu ajutorul casei „Capșa”. Primul lot de șampanie „Capșa”, a ieșit pe piață în 1912. După primul război mondial, sistemul de fabricație a fost ameliorat cu ajutorul casei de Saint Marceaux din Reims (Franța).