Bătălia de la Fulford

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Fulford
Parte a invaziei vikinge a Angliei

Perioadă marți, 20 septembrie 1066
Loc Fulford, Yorkshire, Anglia
Rezultat Victorie Norvegiană decisivă
Modificări teritoriale Norvegienii câștigă Fulfordul, iar mai târziu și York-ul
Combatanți
Norvegieni,
rebeli din Northumbria,
Scoțieni
Anglia Anglo-Saxonă
Conducători
Harald Hardråde,
Tostig Godwinson
Morcar de Northumbria
Edwin de Mercia
Efective
circa 10.000 circa 5000
Pierderi
circa 900 circa 750

Bătălia de la Fulford s-a desfășurat, conform locului indicat de cronicarul englez Symeon din Durham, într-un sat numit Fulford[1], situat lângă York, în Anglia, pe data de 20 septembrie 1066 când regele Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut deasemenea și sub numele de Harald Haardraade, împreună cu aliatul său englez, Tostig Godwinson, au mers și au înfrânt rezistența engleză condusă de Edwin și Morcar[2].

Tostig era fratele alungat al lui Harold Godwinson. El s-a aliat cu Harald al Norvegiei, și posibil, cu Ducele William al Normandiei. Totuși, istoria nu ne-a lăsat nicio importanță al lui Tolstig pentru reușita campaniei. Această victorie a fost decisivă pentru poporul Viking. În timpul bătăliei se spune că cei doi comandanți s-ar fi ascuns în spatele zidurilor. Totuși, au dat peste armată vikingă în timp ce trnversau un râu. Toată ziua englezii au încercat să spargă defensiva vikingilor, dar fără rezultat. Tostig l-a respins pe Edwin, strămutându-l pe acesta de pe locul de conte de Northumbria[3].

Context[modificare | modificare sursă]

Când regele anglo-saxon Edward Confesorul a murit în anul 1066 fără să aibă vreun moștenitor, contele englez Harold Godwinson a fost ales ca să fie noul rege de către unii nobili care s-au adunat la Thorney Island[4].

Pactul[modificare | modificare sursă]

Primul semn al marelui necaz al lui Harold a venit de la fratele său, Tostig. Conform Cronicii Anglo-Saxone, Tostig a debarcat pe Insula Wight în mai 1066, înainte de a pustii coasta sudică a Angliei, terminând la Sandwich, Kent[5][6]. La Sandwich, Tostig a căutat marinari pricepuți[5][6]. Apoi, a navigat spre nord după ce s-a luptat cu câțiva conți englezi, iar, ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada pentru a-l ajuta în invazia Angliei[5][6].

Istoricul medieval Orderic Vitalis are o variantă diferită a poveștii, el spunând că Tostig a călătorit către Normandia pentru a se "înrola" ca și ajutorul lui William, Duce de Normandia[7][8][9]. În acel stadiu, se spune că William nu a putut să se implice, astfel că Tostig a pornit pe mare, iar, din cauza furtunilor, a ajuns în Norvegia unde a încheiat pactul cu Haardraade.[5][9]

Călătoria[modificare | modificare sursă]

La începutul lui septembrie 1066, Haardrade a ridicat ancora în Norvegia cu 300 de bărci. Apropiindu-se de coasta Engleză, lor li s-au alăturat navele lui Tostig, astfel ei au navigat împreună până la York[6]. Versiunea lui Orderic spune că Haardrade și Tostig au navigat pe mare din luna August, cu un vânt favorabil, ajungând și debarcând la Yorkshire[10].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Symeon din Dorhlam, Symeonsis Dunlemensis, pagina 81
  2. ^ De Vries, Invazia norvegiană, pagina 255-259
  3. ^ Howart, David. 1066; Anul Confruntărilor, Dorset Press
  4. ^ Barlow. Edward Confesorul, pag. 244-245.
  5. ^ a b c d Barlow, The Godwinsons, pag. 134-135
  6. ^ a b c d Cronica Anglo-Saxonă
  7. ^ Woods, Vremuri Negre, pag. 233-238
  8. ^ Barlow, The Godwins, Capitolul 5: Calmul de dinaintea furtunii
  9. ^ a b Vitalis, Istoria spirituală a Angliei și Normandei, pag. 461-465
  10. ^ Vitalis. Istoria bisericească a Angliei și Normandiei, pagina 480