Limanul Razim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Lacul Razim)
Salt la: Navigare, căutare
Limanul Razim
Cetatea Argamum, pe malul limanului Razim

Limanul Razim sau Razelm (în antichitate Halmyris, în evul mediu Iancina) este o lagună formată pe litoralul Mării Negre prin bararea de către cordoane litorale a golfului antic. Cu 394,30 km², este întinderea de apă cea mai vastă din complexul lagunar înconjurător de 731 km². Adâncimea maximă este de 2,80 metri[1].

Poziție geografică[modificare | modificare sursă]

Acest liman se află, ca poziție geografică, în estul României, în regiunea istorică Dobrogea, în județul Tulcea.

Înainte de îndiguirile efectuate în anii 1980, limanul comunica cu Marea Neagră, la nord prin gura Periteașca, și la sud prin gura Portița, importante căi de migrație pentru peștii care veneau atunci să-și depună icrele în limane. Primind apă dulce din Dunăre, prin brațul Sfântu Gheorghe și intermediul canalelor Dranov și Dunavăț, a devenit, de când au fost închise portițele, un lac de apă dulce[2]. În nordul lagunei se află insula Popina ce constituie rezervația cu același nume.

Fauna[modificare | modificare sursă]

Limanul are diverse specii de pești și păsări, fiind un ecosistem acvatic, dar acesta a fost profund modificat de intervențiile umane din anii 1980 (care nu au ținut cont de avizul hidrologilor și biologilor), astfel că limanul, transformat treptat în lac de apă dulce, și-a pierdut rolul de adăpost pentru reproducerea peștilor marini, iar speciile situate în vârful rețelei trofice s-au împuținat, lăsând să prolifereze cele situate la bază precum țânțarii Culex pipiens.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima regiunii este temperat-continentală cu influențe climatice pontice. Temperatura medie anuală are valori ridicate de aproape 11 °C, iar precipitațiile au valori mici, 400-450 mm/anual. Este cel mai mare lac din România.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mic Dicționar Enciclopedic Editura Științifică și Enciclopedică.
  • Ioan Mărculeț (coord.), Superlativele României. Mică enciclopedie, Ed. Meronia, București, 2010.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Grigore Antipa : Marea Neagră, Academia Română, București, 1941, pp. 55-64 ; Petre Gâștescu și Romulus Știucă, Delta Dunării, CD-Press, București 2008, ISBN 978-973-1860-98-9, pp. 32-37 și 84.
  2. ^ Petre Gâștescu, Romulus Știucă, Delta Dunării, ed. CD-Press, 2008, ISBN 978-973-1760-98-9, pp. 84, 326, 351

Vezi și[modificare | modificare sursă]