Karl Haushofer
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Karl Haushofer (n. 1869 - d.1946) a fost figura centrală a geopoliticii germane. Fiu al unui învăţător bavarez, Haushofer a urmat cariera militară, intrând în armata din Bavaria, în 1889. Orientarea sa spre geopolitică a fost profund legată de numirea sa, în 1908, în cadrul Misiunii Militare a Germaniei din Japonia. Atât în călătoria sa maritimă, înspre arhipelagul nipon, cât şi pe drumul terestru de întoarcere, prin Siberia, în anul 1910, Haushofer a fost fascinat de importanţa strategică a spaţiilor, respectiv a unor locaţii geografice. În 1912 şi-a susţinut teza de doctorat, publicată ulterior sub titlul Dai Nihon (Marea Japonie), lucrare în care exemplificând prin cazul arhipelagului nipon şi-a argumentat teza conform căreia, locaţia geografică şi caracteristicile teritoriale influenţează destinul statelor.
Lui Karl Haushofer i se datorează studierea instituţionalizată a geopoliticii. Întâi de toate, Haushofer a operat o delimitare tranşantă între geografia politică descrisă drept disciplina care studiază distribuţia puterii statale în spaţiile terestre şi geopolitică adică ştiinţa despre formele de viaţă politică în spaţiile naturale ale vieţii, care se străduieşte să explice dependenţa primelor de condiţionările naturii. Autonomizarea geopoliticii ca disciplină aparte s-a produs în 1924, odată cu înfiinţarea în cadrul Universităţii de Munchen, a Institutului de Geopolitică şi publicarea regulată, între 1924-1945, a periodicului acestuia, "Zeitschrift für Geopolitik" (Jurnal de Geopolitică). După instaurarea regimului nazist, studiile de geopolitică au cunoscut o largă răspândire, fiind coordonate oficial de guvernul nazist, din anul 1935. La Universitatea Heidelberg a fost constituită Asociaţia Cercetătorilor în Geopolitică, Karl Haushofer devenind primul preşedinte ale acesteia. La sfârşitul anilor treizeci, fiul său Albrecht a ocupat postul de profesor titular de geopolitică în cadrul Şcolii de Studii Politice Avansate (Haochschule für Politik) de la Berlin.
Relaţiile familiei Haushofer cu politica nazistă au fost sinuoase. Karl a stabilit raporturi de trainică prietenie cu Rudolph Hess încă înainte de înfiinţarea Partidului Naţional-Socialist. El a fost un frecvent vizitator al închisorii Landsberg, unde erau deţinuţi Adolf Hitler şi Rudolph Hess după eşuarea puciului din 1923. Există mai multe mărturii, ale unor martori direcţi, dar şi observaţiile unor specialişti, care indică, argumentat, influenţa ideilor geopolitice ale lui Haushofer asupra lui Hitler, indentificabile de altfel în Mein Kampf. Imediat, după ce Adolf Hitler a devenit cancelar, Karl Haushofer a fost numit profesor de geopolitică şi decan al Facultăţii de ştiinţe a Universităţii Munchen. În 1934 a fost numit preşedinte al Academiei Germane, iar în 1938 a devenit, cu sprijinul lui Rudolph Hess, preşedintele Ausland Organization, instituţie care se ocupa de germanii ce locuiau dincolo de graniţe. Între timp, fiul său Albrecht, fusese numit, între 1934-1938, însărcinat special al cancelarului german în Cehoslovacia. Familia Haushofer a renunţat la legăturile privilegiate cu regimul nazist după 1941, şi datorită invadării de către Wehrmacht a Uniunii Sovietice, acţiune care contravenea tezelor geopolitice susţinute de Karl. Dar poziţia acestuia s-a şubrezit în urma "refugierii" lui Hess în Marea Britanie. Albrecht a fost implicat în complotul ofiţerilor germani împotriva lui Hitler şi a sfârşit prin a fi executat în aprilie 1945, cu doar câteva zile înaintea capitulării Germaniei. Un an mai târziu, deziluzionat de soarta celui de-al Treilea Reich şi de implicarea sa nefastă, Karl Haushofer s-a sinucis împreună cu soţia sa, Martha.
Karl Haushofer a avut o consistentă şi prodigioasă activitate publicistică. Lucrării despre Japonia, i-a adăugat în 1924 (carte reeditată în 1938) Geopolitik des Pazifischen Ozeans. Problemele geopolitice ale Extremului Orient au constituit prima temă majoră tratată de Haushofer. Deşi s-a considerat continuatorul intelectual al lui Ratzel şi Kjellen, Haushofer s-a raportat permanent la Halford Mackinder şi la proiecţia dezvoltată de acesta asupra Eurasiei. De altfel, interesul suscitat lui de Extremul Orient se explică prin credinţa sa că o alianţă pe Axa Berlin-Moscova-Tokio, cu Rusia ocupând Mongolia şi Japonia controlând Manciuria ar fi putut oferi o rută transcontinentală liberă de interferenţele şi presiunile anglo-saxone. Social-darwinist în concepţie, Haushofer a preluat de la Ratzel şi a acordat valoare supremă obiectivului-fenomen Lebensraum (spaţiu vital). Situat sub impactul situaţiei în care ajunsese Germania după Primul Război Mondial, el a fost permanent motivat în a găsi soluţii, care să-i confere acesteia posibiltatea de supravieţuire ca mare putere. A fost de acord cu Kjellen că statul se manifestă precum un organism, iar perpetuarea existenţei acestuia putea fi asigurată prin achiziţionarea unui spaţiu îndestulător (Grosseraum). Aria respectivă urma să fie ocupată prin diseminare etnică (Volk), rasială (Blut) şi culturală (Kultur). Un rol esenţial urmau să-l joace în această perspectivă vezi Grenzen in ihrer Geographischen und Politikschen Bedentung (Importanţa geografică şi politică a graniţelor), Berlin, 1927 graniţele, considerate "mai degrabă locuri ale confruntării şi coliziunilor, decât norme juridice ale delimitărilor politico-statale".
Haushofer a şi dezvoltat această teză în următoarele sale lucrări, Geopolitik der Panideen (Geopolitica Panideilor), 1931 şi Geopolitik von Hente. Preocupat de pericolele ce ameninţau Germania, din acest punct de vedere primejdia venea din partea puterilor care controlau navigaţia maritimă, Haushofer a analizat şi configurat liniile de forţă ale distribuirilor cultural politice. El a concluzionat că prin difuziunile culturale (pan-idei pan-gândire) geografia politică lumii s-a configurat sub forma mai multor pan-organisme: Pan-Europa, care spera să devină germană; Eurafrica (bazinul Mediteranean şi nordul Africii), care urma să intre sub controlul Pan-Europei; Pan-Rusia, o citadelă care ocupa imensul spaţiu dintre Elba şi Amur; Pan-Pacific, arie ce urma să fie disputată de Japonia cu puterile coloniale europene şi S.U.A.; Pan-America şi Pan-Islam, zona Orientului Mijlociu. În condiţiile în care Marea Britanie şi S.U.A. dominau prin interese comune întreaga Emisferă Occidentală, Haushofer s-a arătat convins că, doar o alianţă contrabalansatoare a Germaniei cu Rusia chiar şi Sovietică şi Japonia putea asigura ţării sale supravieţuirea ca mare putere.
Astfel se explică opoziţia lui Haushofer faţă de războiul cu Uniunea Sovietică. Cu toate că, prin conceptele promovate de el Lebensraum şi Drang nach Osten care urmau să asigure constituirea unui Kulturboden german compact, a oferit lui Hitler o bază ideologică, ulterior s-a pronunţat în favoarea unei reorientări a expansiunii germane spre sud, sud-est (Drang nach dem Süden). Conştient de prejudiciile aduse disciplinei pe care a slujit-o o viaţă, datorită aservirii ei regimului nazist în anii treizeci el a arătat că obiectivul său este de a oferi Germaniei o gândire politică superioară, Wehr-geopolitik (geo-strategie), Haushofer a încercat să disculpe geopolitica într-o ultimă lucrare antumă, publicată în noiembrie 1945, Defence of German Geopolitics.
