Iosif Berman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iosif Berman

Iosif Berman (n. 17 ianuarie 1892, Burdujeni, Județul Dorohoi - d. 17 septembrie 1941) a fost un fotograf român de origine evreiască. Tatăl lui era un evreu naturalizat în urma participării la Războiul de Independență din 1877[1]. A lucrat ca fotoreporter alături de jurnaliștii Brunea Fox și Geo Bogza. A fost fotograf de teren al sociologului Dimitrie Gusti și fotograful oficial al Curții Regale[2].

Nu se cunosc împrejurările în care Berman a învățat tehnica fotografică, dar se pare că îi vizita destul de des pe fotografii din Cernăuți, după cum notează fiica sa, Eliza. În anul 1911, merge la București și participă la un concurs pentru ocuparea postului de fotograf, concurs organizat de M.E Papamihailopop, proprietarul revistei „Gazeta ilustrată”. “Bineînțeles, Berman a fost clasat primul, iar Papamihailopop l-a angajat ca reporter fotograf ” nota St. Ignat.[necesită citare]

Atașat ca reporter-fotograf unui regiment în timpul Primului Război Mondial, Berman a fost surprins la Odessa de Revoluția Rusă[1]. A ajuns în nordul Caucazului, la Novorosiisk, a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Raisa, s-a căsătorit și tot aici i s-a născut primul copil: o fetiță, Luiza[1]. Din cauza mișcărilor revoluționare ruse este nevoit să se stabilească la Constantinopol în perioada 1920 - 1923[1] unde a lucrat în calitate de corespondent-fotoreporter pentru mai multe ziare române și străine. În perioada 1925-1938, Berman este fotoreporterul ziarelor Adevărul și Dimineața colaborând în același timp și la “Sportul”.

Numărul publicațiilor în care se vedeau fotografiile sale este impresionant.[judecată de valoare]

În legătură cu angajarea sa la ziarele de mare tiraj, „Adevărul” și „Dimineața” fostul său ucenic, St. Ignat își amintea: “Tot în acea vreme, Constantin Mille a angajat un reporter fotograf adus special de la Paris, Victor Delbond, dar curând a trebuit să se întoarcă în patria sa. El l-a chemat atunci pe Berman, pe care i l-a prezentat lui Mille. De atunci începe adevărata carieră a lui Berman în presa românească.”[necesită citare]

“De atunci și până la moartea lui” remarca I. Gruia-, “opera de reporter fotograf a fost sinonimă cu însăși cariera lui I.Berman, care se arăta drept un interpret prin imagine al marilor evenimente sociale, politice sau a diferitelor întâmplări neobișnuite.”[necesită citare]

Iosif Berman nu a fost numai primul fotoreporter autentic din România, ci și fotograful căruia i se datorează cele mai valoroase documente fotografice realizate în timpul campaniilor sociologice coordonate de Dimitrie Gusti.[judecată de valoare]

Fotografia etnografică românească în prima jumătate a secolului al XX-lea poate fi împărțită în două categorii distincte, nu numai cronologic, ci și stilistic: cea dinaintea lui Iosif Berman și cea de după el.[necesită citare]

În timpul guvernărilor de dreapta și al adoptării legislației antievreiești din 1940, studioul și laboratorul lui Berman au fost închise, iar aparatura, materialele și fondul de fotografii, confiscate. În replică, Berman a deschis un modest atelier foto, de unde trimitea material fotografic ziarului „New York Times” și altor câteva reviste londoneze, până când și acest lucru i-a fost interzis.

Este important de știut că Berman a lucrat ca fotoreporter corespondent pentru agențiile de presă Associated Press și Scandinavian Newspaper Press. De altfel, înmormântarea sa (în octombrie 1941) a fost organizată în condiții decente datorită unui cec expediat de redacția New York Times.

În anul 1946, Sindicatul Ziariștilor a instiuit, în memoria sa, Premiul „Iosif Berman” pentru cel mai bun reportaj fotografic. Un alt omagiu este textul “În memoria reporterului fotograf” semnat de cel ce l-a cunoscut și prețuit, Geo Bogza: “Vreți să vă fac o marturisire? Am devenit reporter de dragul fotografiilor lui Berman”, avea să declare Bogza. Căci “ce este un reportaj lipsit de fotografii? De multe ori reportajul se face de dragul unei fotografii interesante, lucrările lui Berman fiind de o inovație rară în presa românească. Trecerea de la fotografia tip vedere, gen carte poștală, la aspecte noi surprinzătoare ale oamenilor și ale lucrurilor, Berman a înfăptuit-o la noi.”[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Iosif Berman „omul cu o mie de ochi“ - FOTO, Florentina Țone, historia.ro, accesat la 18 octombrie 2010
  2. ^ Iosif Berman sau viața în alb și negru a “omului cu o mie de ochi”, 31-01-2006, monitorulsv.ro, accesat la 18 octombrie 2010

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Petcu, Istoria Jurnalismului și a publicității în România, Polirom 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iosif Berman