Ilinca Tomoroveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilinca Tomoroveanu
Date personale
Nume la naștereIlinca Maria Tomoroveanu
Născută21 august 1941(1941-08-21)
București, Regatul României
Decedată (77 de ani)
București, România
Căsătorită cuTraian Stănescu (1977-2019)
CopiiMihai Stănescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de teatru[*]
actriță de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor[*] (2004)[1] Modificați la Wikidata

Ilinca Tomoroveanu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o actriță română de teatru și film. Din anul 2005 a fost director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde și-a continuat și cariera de actor. În 1990 a devenit membră a UNITER, iar din 1999 a fost membră în senatul UNITER. A fost distinsă, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.[4] De asemenea, a fost nepoata poetului Octavian Goga. Actrița Ilinca Tomoroveanu, director artistic al Teatrului Național "I.L. Caragiale" București, a murit la vârsta de 77 de ani, în data de 2 mai 2019.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Actoria[modificare | modificare sursă]

Ilinca Tomoroveanu

Ilinca Tomoroveanu a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 (clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar).

A debutat pe scena cinematografică în filmul "Darclee" (figuratie), apoi in 1960, în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu), iar pe scena teatrală a debutat în anul 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu).

După debut, Ilinca Tomoroveanu are o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme.

În stagiunea 2008–2009, Ilinca Tomoroveanu a interpretat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” personajul Ilina Romescu din piesa Jocul ielelor, de Camil Petrescu. Piesa a avut premiera în 12 mai 2007.[5]

Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Ilinca Tomoroveanu devine membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) în anul 1980, iar a Uniunii Teatrale din România (UNITER) din anul 1990. Din 1998 face parte și din senatul UNITER.

Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.

Din anul 2005, a îndeplinit și funcția de director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.

Roluri[modificare | modificare sursă]

Pe scena Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București[modificare | modificare sursă]

An Rol Piesă
1964 Cristina „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, regia Horea Popescu
1964 Rosette „Să nu te joci cu dragostea”, de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter
1965 Ruja „Doamna lui Ieremia”, de Nicolae Iorga, regia Nicolae Massim
1965 Anca „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu
1965 Crina „Patima roșie”, de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea
1966 Dona Ana „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu
1966 Nuntașa „Nuntă însângerată”, de Federico Garcia Lorca, regia Miron Nicolescu
1967 Oana „Apus de soare”, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu și Marietta Sadova
1968 Kathie „Heidelbergul de altădată”, de Wilhelm Meyer Forster, regia Victor Moldovan
1969 Iulia „Al patrulea anotimp”, de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet
1971 Silvia Domnișor „Să nu-ți faci prăvălie cu scară”, de Eugen Barbu, regia Sanda Manu
1972 Viorella Vidrighin „Un fluture pe lampă”, de Paul Everac, regia Horea Popescu
1972 Ina „Iadul și pasărea”, de Ion Omescu, regia Alexandru Finți
1972 Celesta Finley „Dulcea pasăre a tinereții”, de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet
1974 Lucille Desmoulins „Danton”, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu
1977 Roxana „Cyrano de Bergerac”, de Edmond Rostand, regia N. Al. Toscani
1978 Berta „Generoasa fundație”, de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu
1979 Naștenka „Însemnările unui necunoscut”, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Ion Cojar
1980 Florence „Cavoul de familie”, de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu
1983 Natașa Golubeva „Între patru ochi”, de Alexandr Ghelman, regia Dan Necșulea
1986 Maria Sinești „Jocul ielelor”, de Camil Petrescu, regia Sanda Manu
1984 Gizi „Papa Dolar”, de Andor Gabor, regia Mihai Berechet
1989 Mara de Cylli, Tomlmay „Moștenirea”, de Titus Popovici, regia Mihai Manolescu și Horea Popescu
1990 Clitemnestra „Trilogia antică”, după Euripide și Sofocle, regia Andrei Șerban
1993 Uma „Ghetou”, de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză
1998 Doamna Alving „Strigoii”, de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat
2001 Ana Dmitrievna Karenina „Cadavrul viu”, de Lev N. Tolstoi, regia Gelu Colceag
2002 Salomia „Crimă pentru pământ”, după Dinu Săraru, regia și dramatizarea Grigore Gonța
2003 Mașa „Mașinăria Cehov”, de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan
2007 Irena Romescu „Jocul ielelor”, de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga
2010 Bătrâna „Avalanșa”, de Tuncer Cücenoğlu, regia Radu Afrim

În teatru la televiziune[modificare | modificare sursă]

  • Smaranda - „Ochii care nu se văd”, regia Dan Necșulea
  • Dona Sol - „Hernani”, de Victor Hugo, regia Cornel Popa
  • Vanda - „Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, regia Matei Alexandru
  • Gena - „Titanic vals”, de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu
  • Tița - „Bălcescu”, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu

Cinematografie[modificare | modificare sursă]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Căsătorită din 1977 cu actorul Traian Stănescu, au împreună un fiu, Mihai Stănescu.[7] Este fiica lui Alexandru Tomoroveanu, economist cu studii la Paris, fost director general al CEC (1941-1948).[8]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Ilinca Tomoroveanu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. [9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Art 2 | Decret 36/2004, Lege5, accesat în  
  2. ^ „Ilinca Tomoroveanu”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ Ilinca Tomoroveanu 
  4. ^ Teatrul Național București. „Ilinca Tomoroveanu”. Accesat în . 
  5. ^ Teatrul Național București. „Jocul ielelor, de Camil Petrescu”. Accesat în . 
  6. ^ Eva Sîrbu, „Ilinca Tomoroveanu - O fișă pe lună”, în revista Cinema, nr. 5, mai 1966.
  7. ^ N. O. - Actrița Ilinca Tomoroveanu a murit, hotnews.ro. 2 mai 2019
  8. ^ „„Fiecare varsta are darurile ei". Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Decretul nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 172 din 27 februarie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]