Traian Stănescu (actor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la actorul român de teatru și film. Pentru alte persoane cu același nume, vedeți Traian Stănescu.

Traian Stănescu (n. 27 martie 1940, Făget, județul Timiș) este un actor român de teatru și de film.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, clasa profesor G.D.Loghin, după care este repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamț (actualmente Teatrul Tineretului). Perioada petrecută aici (1961 - 1964) reprezintă o frumoasă pagină din cariera sa de actor, perioadă pe care o rememorează cu plăcere: are ocazia să joace în premiere memorabile (joacă rolul lui Vulpașin în „Domnișoara Nastasia”, Tom, în „Menajeria de sticlă”, regia Cornel Todea etc.)[1] și are ocazia de a fi membru al unui colectiv artistic tânăr și valoros.

Revine în București din 1964, mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Național „I. L. Caragiale”[2],[1], iar din 2002 societar de onoare al acestuia.

A jucat în nenumărate piese pe parcursul carierei, dintre care amintim : „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Orfeu în Infern”, „Ondine”, „Amanții insângerați”, „Sâmbata, duminică, luni” etc [1].

Recitator remarcabil din Eminescu[3], Accepta în anii'80 ca și mulți alți slujitori de seamă ai Thaliei, sa apara în spectacole omagiale televizate dedicate lui Nicolae Ceaușescu [4].

A colaborat la mai multe spectacole de teatru Radio și TV; activitate filmografică îndelungată.

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Căsătorit din 1977 cu actrița Ilinca Tomoroveanu, au împreună un fiu, Mihai Stănescu.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Tandrețea lăcustelor (2002) - Mișu
  • Enigmele se explică în zori (1987)
  • Clipa de răgaz (1986)
  • Probleme personale (1981)
  • Orgolii (1981)
  • Convoiul (1981)
  • La răscrucea marilor furtuni (1980) - generalul Odobescu
  • Muntele alb (1978)
  • Dincolo de orizont (1978)
  • Fata bună din cer (1977)
  • Oaspeți de seară (1976)
  • De trei ori București (1967) - Mihai (segmentul "Aterizare forțată")
  • Castelanii (1964) - inginerul
  • Dragoste lungă de-o seară (1963)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Traian Stănescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. [5]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cristina Corciovescu, Bujor T.Rîpeanu - 1234 Cineaști români , Ed. Științifică 1996
  • Tudor Caranfil - Dicționar de filme românești , ed. Litera 2002

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Traian Stănescu Evenimentul Zilei, 14 octombrie 2007
  2. ^ Traian Stănescu site-ul TNB
  3. ^ Traian Stănescu premiat cu Medalia Comemorativă 150 de ani... Decret prezidențial din 6 noiembrie 2000
  4. ^ Locuința mea de vară, e la țară!
  5. ^ Decretul nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 172 din 27 februarie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]