Hatşepsut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Maat ka ra Hatşepsut (sfârşitul secolului XVI î.Hr. - cca. 1482 î.Hr.) a fost a cincea faraoană din dinastia 18, soţie şi regentă a faraonului Tutmes al III-lea. Ea îl ţine în umbra până în anul 1482 î.Hr., când decedează. După moartea ei, numele îi este şters din istorie din ordinul regelui Tutmes III (fiul său vitreg).

[modifică] Domnia

Regina Hatşepsut a avut parte de o domnie pacifică şi prosperă. Este socotită drept "unul dintre cei mai faimoşi regi" ai dinastiei a 18-a.A construit temple somptuoase şi a protejat graniţele Egiptului.

În timpul domniei sale,Hatşepsut a iniţiat mari lucrări, în legătură cu care numele său va fi pomenit peste milenii:ridică două obeliscuri înalte de 30 de metri la Karnakţi ansamblul arhitectonic de la Deir la Bahari, în care munţii din jur au fost înglobaţi în arhitectura templului, formând o originală piramidă, care cuprinde şi mormântul femeii faraon.

Imediat după moartea ei, monumentele construite de singurul faraon femeie al Egiptului au fost distruse, statuile care o reprezentau au fost desfigurate, iar numele ei a fost şters din toate scrierile vremii. Hatşepsut a fost considerată disparută din istorie timp de aproape 3000 de ani, dar graţie egiptologiştilor moderni ea şi-a reluat locul care i se cuvenea pe scara ierarhică.

Hatşepsut a fost o prinţesă roială. Ea a fost fiica cea mai mare a faraonului Tutmes I şi a consoartei sale. Ahmose nu a putut să-i ofere regelui un fiu, dar acest lucru nu a contat prea mult, deoarece haremul era la dispoziţie, iar regele putea oricând să aibă un copil de speţă bărbătească.

Prinţul Tutmose, fiul celei de-a doua regine, s-a căsătorit cu Hatşepsut, sora lui vitregă (aveau acelaşi tată). Hatşepsut, acum regină a Egiptului, i-a dăruit soţului/fratelui ei o fiică, pe nume Neferure. După moartea lui Tutmes al II-lea, Egiptul era ameninţat de o criză dinastică. În haremul princiar exista un urmaş, de speţă bărbătească, dar el era mult prea mic pentru a deveni rege. În astfel de situaţii era normal ca mama urmaşului să devină regentul acestuia, dar în acea situaţie era ceva inadmisibil, pentru că mama naturală a copilului era de o speţă mult prea joasă pentru a se urca pe tronul Egiptului. Într-un final s-a ajuns la un compromis, prin care tânărul rege se urca pe tron, dar sub regenţa reginei Hatşepsut care a fost obligată de răscoala preoţilor să accepte să devină regenta tânărului rege.

Timp de mai mulţi ani, regina se comportă ca atare, dar după un timp, ea s-a încoronat ca rege, aruncându-l astfel pe tânărul Tutmes al III-lea în negura timpului. Mulţi egiptologi sunt de părere că puterea în stat era împărţită. Hatşepsut se ocupa de problemele economice şi administrative, iar Tutmes se ocupa de problemele militare. Regina a construit două obeliscuri înalte de 108 m, pe care le-a acoperit mai apoi cu aur. Se spune că atunci când răsărea soarele, obeliscurile erau scăldate de lumina acestuia iar mai apoi acestea reflectau lumina solară în tot regatul.