Glicină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Structură
Glycine-zwitterion-2D-skeletal.png
Date generale
Nume Glicină
alte denumiri Glicocol
Acid aminoacetic
formula chimică C2H5NO2
nr. CAS 56-40-6
aspect solid alb
Proprietăți
masa molară 75,07 g/mol
stare de agregare solid
densitate 1,6 g/cm3
punct de topire 233 °C
punct de fierbere  ?
pH 2,3 (acid), 9,6 (amino)
solubilitate solubilă în apă

Glicina (abreviată ca Gly), este unul din cei 20 de aminoacizi proteinogeni. Codonii săi sunt GGU, GGC, GGA și GGG. Glicina este cel mai mic aminoacid și, de asemenea, singurul aminoacid ne-chiral. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Glicocolatul, baza conjugată a glicinei, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în inhibiție la nivelul SNC. Glicina a fost descoperită în 1820 prin fierberea gelatinei în acid sulfuric.

Rol[modificare | modificare sursă]

  • Rol proteinogen;
  • Intră în structura glutationului;
  • Precursor al porfirinelor, a creatinei, al acidului uric;
  • Conjugă acizii biliari, formând glicocolați;
  • Participă la formarea hemului;
  • Rol inhibitor la nivelul măduvei spinării;
  • Sinteza 5,10-metilentetrahidrofolatului, care intervine apoi în diverse reacții enzimatice (sinteza timidinei).