Glicină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Glicină
Glycin - Glycine.svg
Glycine-from-xtal-2008-3D-balls.png
Glycine-3D-balls.png
Nume IUPAC
Acid aminoetanoic
Alte denumiri Acid aminoacetic
Glicocol
Gly
Identificare
Număr CAS 56-40-6
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C2H5NO2
Aspect solid alb
Masă molară 75,07 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,6 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 233 °C
Punct de fierbere
Solubilitate în apă: 24,99 g/100 mL (25 °C)
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Fraze R
Fraze S
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Glicina (abreviată ca Gly), este unul din cei 20 de aminoacizi proteinogeni. Codonii săi sunt GGU, GGC, GGA și GGG. Glicina este cel mai mic aminoacid și, de asemenea, singurul aminoacid ne-chiral. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Glicocolatul, baza conjugată a glicinei, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în inhibiție la nivelul SNC. Glicina a fost descoperită în 1820 prin fierberea gelatinei în acid sulfuric.

Rol[modificare | modificare sursă]

  • Rol proteinogen;
  • Intră în structura glutationului;
  • Precursor al porfirinelor, a creatinei, al acidului uric;
  • Conjugă acizii biliari, formând glicocolați;
  • Participă la formarea hemului;
  • Rol inhibitor la nivelul măduvei spinării;
  • Sinteza 5,10-metilentetrahidrofolatului, care intervine apoi în diverse reacții enzimatice (sinteza timidinei).