Glicină
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Structură | |
|---|---|
| Date generale | |
| Nume | Glicină |
| alte denumiri | Glicocol Acid aminoacetic |
| formula chimică | C2H5NO2 |
| nr. CAS | 56-40-6 |
| aspect | solid alb |
| Proprietăți | |
| masa molară | 75,07 g/mol |
| stare de agregare | solid |
| densitate | 1,6 g/cm3 |
| punct de topire | 233 °C |
| punct de fierbere | ? |
| pH | 2,3 (acid), 9,6 (amino) |
| solubilitate | solubilă în apă |
Glicina (abreviată ca Gly), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GGU, GGC, GGA și GGG. Glicina este cel mai mic aminoacid, si de asemenea, singurul aminoacid ne-chiral. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Glicocolatul, baza conjugata a glicinei, este un neurotransmițător important care joaca un rol important în inhibitie la nivelul SNC. Glicina a fost descoperită in 1820 prin fierberea gelatinei in acid sulfuric.
Rol [modificare]
- Rol proteinogen;
- Intră în structura glutationului;
- Precursor al porfirinelor, a creatinei, al acidului uric;
- Conjugă acizii biliari, formând glicocolați;
- Participă la formarea hemului;
- Rol inhibitor la nivelul măduvei spinării;
- Sinteza 5,10-metilentetrahidrofolatului, care intervine apoi in diverse reacții enzimatice (sinteza timidinei).