Acid aspartic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Structură | |
|---|---|
 |
|
| Date generale | |
| Nume | Acid aspartic |
| alte denumiri | acid 2-aminobutandioic acid aminosuccinic |
| formula chimică | C4H7NO4 |
| nr. CAS | 617-45-8 |
| aspect | cristale incolore |
| Proprietăți | |
| masa molară | 133,1 g/mol |
| stare de agregare | solid |
| densitate | ? |
| punct de topire | 270 °C |
| punct de fierbere | 340 °C |
| pH | 3,9 |
| solubilitate | solubilă în apă |
Acidul aspartic (abreviat ca Asp), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului aspartic, este un neurotransmițător important care joaca un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de invățare și memorie, deși într-o măsură mult mică decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit in 1827 de catre Plisson, atunci cand acesta a fiert sparanghel (de unde si vine numele acidului) in solutie bazica concentrata.
[modificare] Rol
Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat prin transaminare.
- Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.
- În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
- Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe decât glutamatul;
- Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
- Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
- Sinteza bazelor purinice.
