Acid aspartic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acid aspartic
Asparaginsäure - Aspartic acid.svg
L-aspartic-acid-3D-balls.png
Nume IUPAC
acid 2-aminobutandioic
Alte denumiri acid aminosuccinic
Identificare
Număr CAS 617-45-8
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C4H7NO4
Aspect cristale incolore
Masă molară 133,1 g/mol
Densitate
Starea de agregare solidă
Punct de topire 270 °C
Punct de fierbere 340 °C
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Fraze R
Fraze S
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul aspartic (abreviat Asp sau D), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului aspartic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie, deși într-o măsură mult mică decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit în 1827 de către Plisson, atunci când acesta a fiert sparanghel (de unde și vine numele acidului) în soluție bazică concentrată.

Rol[modificare | modificare sursă]

Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat prin transaminare.

  • Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.
  • În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
  • Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe decât glutamatul;
  • Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
  • Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
  • Sinteza bazelor purinice.