Gheorghe Athanasescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Athanasescu
Date personale
Născut1880 Modificați la Wikidata
Decedat1967 (87 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Gheorghe Athanasescu, aghiotant al reginei Maria, SUA 1926


Gheorghe Athanasescu (n. 1880 - d. 1967) a fost un general român, absolvent al Școlii Superioare de Război din București și al Școlii de Război din Berlin. S-a remarcat, în Marele Război, în timpul campaniei din 1919, împotriva regimului comunist maghiar al lui Béla Kun. A fost decorat cu Ordinul „Steaua României” și cu Ordinul Legiunea de Onoare și a urcat treptele carierei militare până la aceea de comandant de corp de armată și inspector de armată. Între 1924 și 1926 a fost atașat militar al României în Germania, iar între 1926 și 1930 a îndeplinit funcția de adjutant al reginei Maria.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

1898 – a absolvit Școala Fiilor de Militari din Craiova;

5 februarie 1900 – a absolvit Școala de Război din Berlin, Regimentul de Husari Landgraf Friedrich II, fiind înaintat la gradul de sublocotenent;

10 mai 1904 – a fost avansat la gradul de locotenent;

1905 – s-a căsătorit, la Bacău, cu Maria Belloianu;

1908 – a absolvit cursurile Școlii Superioare de Război din București;

1914 – a devenit membru al Societății Regale Române de Geografie;

1915-1918 - ofițer de ordonanță, apoi adjutant regal al principelui moștenitor Carol al României.

1920 - a fost decorat cu Ordinul „Steaua României“ cu spadă pentru „destoinicia și bravura deosebită cu care a condus Regimentul 11 Roșiori în luptele din iulie-august 1919 contra armatei ungurești

18 martie 1924 – a primit Crucea de Ofițer al Ordinului Legiunii de Onoare;

1924-1926 – atașat militar al României în Germania;

În anul 1926 a fost înaintat la gradul de colonel și a fost numit adjutant regal. În această funcție a însoțit-o pe regina Maria a României, care a efectuat un turneu de mai multe zile în Statele Unite ale Americii și Canada la invitația magnatului american Samuel Hill.[2]

20 septembrie 1928 – a fost avansat la gradul de general de brigadă;

17 mai 1929 – Ordinul Steaua României în grad de Comandor;

În perioada aprilie-iunie 1930 a fost șeful Casei Militare Regale[3].

În timpul domniei lui Carol al II-lea al României a fost adjutantul onorific al regelui (1930-1940), precum atașat militar al regelui în Germania;[2]

1934-1936 - generalul de brigadă Gheorghe Athanasescu a fost numit comandantul Diviziei 11 Infanterie;[4]

1936 – a fost numit comandant de corp de armată;

1938 – a fost numit inspector de armată;

Generalul de divizie adjutant (r.) Gheorghe Athanasescu a fost înaintat pe 10 mai 1941 la gradul de general de corp de armată (r.), cu vechimea de la 18 august 1940.[5]

1941 – 1948 - A fost numit administrator delegat la Societatea Tramvaielor București;

1949 - a fost evacuat de guvernul comunist din casa proprietate personală deținută în București apoi, în 1960 i se anulează dreptul la pensie (Decizia 450D/23.01.1960), drept pe care îl recapătă în decembrie 1964.

A fost propietarul unei o case și al unui teren agricol în comuna Ion Creangă (județul Neamț), confiscate de stat în martie 1949. În monografia comunei (M.A. Delahomiceni-2007) este menționat în capitolul «Oameni cu un destin aparte».

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ General Gheorghe Athanasescu, Jurnal 1926-1940, Editura Vremea, București, 2018, p. 5
  2. ^ a b Adrian-Silvan Ionescu (ed.): „America Seen by a Queen - Queen Marie's Diary of Her 1926 Voyage to the United States of America”, Romanian Cultural Foundation Publishing House, București 1999, pp. 12, 106, 195
  3. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 2. Șefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curții regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 274–275. 
  4. ^ Divizia Infanterie 11
  5. ^ Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.356 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.564.