Gerhard Ludwig Müller

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Episcopul Müller în Domul din Regensburg, Crăciun, 2006
Coat of arms of Gerhard Ludwig Müller.svg

Gerhard Ludwig Müller (n. 31 decembrie 1947, Mainz-Finthen) este un teolog catolic, din 2012 prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței. Între 2002-2012 a fost episcop de Regensburg. În consistoriul din 22 februarie 2014 a fost ridicat de papa Francisc la rangul de cardinal.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

A studiat teologia la Mainz, München și Freiburg. În 1977 și-a susținut lucrarea de doctorat cu o teză despre teologul evanghelic Dietrich Bonhoeffer, care a fost ucis de naziști.

În anul 1985 a obținut titlul de profesor cu o lucrare îndrumată de profesorul Karl Lehmann, devenit ulterior cardinal. Tema lucrării, susținută la Universitatea din Freiburg, a fost cinstirea sfinților.

În 1986 a devenit profesor de dogmatică la Universitatea Ludwig Maximilian din München.

Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit în data de 1 octombrie 2002 în funcția de episcop de Regensburg.

În 20 decembrie 2007 a fost numit membru în Congregația pentru Doctrina Credinței.[1]

În anul 2009 a fost delegat de Conferința Episcopilor Germani ca președinte al comisei de dialog cu Patriarhia Moscovei.[2]

În data de 2 iulie 2012 a fost numit de papa Benedict al XVI-lea în funcția de prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței.

Luări de poziție împotriva extremismului[modificare | modificare sursă]

Episcopul Müller s-a aflat în anul 2006 în fruntea unei demonstrații împotriva partidului de extremă dreapta NPD și a predicat în ziua de sfântul Silvestru a anului 2007 împotriva vederilor acestei formațiuni.[3] În ianuarie 2009 a interzis episcopului Richard Williamson, membru al Societății Sf. Pius al X-lea și negaționist al Holocaustului, accesul în toate instituțiile patronate de Episcopia Catolică de Regensburg.[4]

În octombrie 2008 a cerut Primăriei Regensburg să nu autorizeze un marș al neonaziștilor, cu argumentul că „sunt inacceptabile demonstrațiile care atentează la drepturile și libertățile fundamentale ale omului.”[5]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Katholische Dogmatik. Für Studium und Praxis der Theologie, a 7-a ediție în limba germană, 2007. De asemenea ediții în spaniolă, italiană, maghiară, chineză.
  • Jesus ist der Herr – Predigten und Ansprachen. 2007, ISBN 3-7954-2063-6.
  • Gott und seine Geschichte. Ein Gespräch über die Bibel. Freiburg 2005.
  • Die Messe: Quelle christlichen Lebens. Regensburg, ISBN 3-929246-90-2.
  • Vom Vater gesandt. Impulse einer inkarnatorischen Christologie für Gottesfrage und Menschenbild. Regensburg 2005, ISBN 978-3-7917-1957-3.
  • John Henry Newman begegnen. Regensburg 2000, ISBN 3-929246-54-6.
  • Bonhoeffers Theologie der Sakramente. Frankfurt 1979.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Bischof Müller wird Mitglied in zwei vatikanische Institutionen“, Radio Vatikan, 12. Juni 2012
  2. ^ Meldung vom 10. Dezember 2009 auf www.evangelisch.de
  3. ^ Kulturjournal Regensburg vom 1. Januar 2008
  4. ^ Neue Zürcher Zeitung Online vom 28. Januar 2009
  5. ^ Regensburg digital am 2. Oktober 2009