Fraterna Unio din 1437

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Fraterna Unio (în română Uniunea Frățească), cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum deși părțile semnatare au fost patru[1], a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui. Înțelegerea a fost semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca.

Uniunea a fost încheiată ca o consecință la Răscoala de la Bobâlna. După ce au precizat care va fi modul de aprovizionare a armatei în timp de război, cei care au inițiat pactul au hotărât ca atunci când una dintre părți va fi atacată și va cere ajutor ceilalți să fie datori să-i dea ajutor. Deși înțelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio.

„În secolul al XV-lea au fost mai multe răscoale în Europa împotriva exploatării boierești, a nobilimii mari proprietare în general. Regele Ungariei, Ludovic I cel Mare i-a scos pe țărani, în 1365 de sub autoritatea comițiilor regali și i-a pus sub jurisdicția marii nobilimi maghiare proprietare de pământ. Aceștia i-au privat pe țărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Nemulțumirea a fost și mai mare pe domeniile bisericești: episcopul a pretins plata dijmei în bani, iar țăranii sărăciți n-au putut face față acesteia. În 1437, în părțile de mijloc ale Transilvaniei a izbucnit răscoala țăranilor din județe. La început țăranii au luptat împotriva trupelor voievodului, repurtând victorii, dar după ce nobilimea i-a chemat în ajutor pe secui și pe sași (la care nu au existat iobagi), răscoala a fost înăbușită. Cele trei națiuni au încheiat o înțelegere în 1437 în comuna Căpâlna (județul Szolnok-Doboka), în care s-au obligat la ajutor mutual împotriva pericolului lăuntric: (țăranii) și a dușmanului dinafară: turcii. În manuale de istorie românești se scrie deobicei despre răscoala țăranilor “români și maghiari”.”
—Alain Du Nay[2]

Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți aparținând etniei majoritare române, din viața politică și socială din Transilvania, deși iobagii formau vasta majoritate a populației transilvane. Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, era mult mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum (Fraterna Unio) o națiune "tolerată", acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea înainte de 1800.

La 2 februarie 1438 s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971, pag. 91.
  2. ^ Alain Du Nay - Români și maghiari în vârtejul istoriei (2001, Ed. Matthias Corvinus, Buffalo - Toronto)[1]

Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.