Cablu electric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cablul electric este un fir conductor folosit pentru a transmite energie electrică la distanţă sau semnale de telefonie fixă. În afară de materiale conductoare, structura cablului electric poate cuprinde şi materiale electroizolante, materiale de impregnare sau materiale de protecţie.
Cuprins |
[modifică] Materiale conductoare
Cel mai folosit material conductor este cuprul, datorită rezistivităţii reduse şi proprietăţilor mecanice. Un alt material folosit este aluminiul, care este mai ieftin, însă are proprietăţi mecanice mai proaste decât cuprul (supus unei presiuni de contact se deformează în timp) şi are ~63% din conductivitatea electrică a cuprului.
Cuprul are cea mai mică rezistivitate electrică după argint. Iniţial cuprul prezinta impurităţi de nichel, zinc, fier sau plumb, însă prin prelucrare electrolitică rezultă o puritate de 99.95%. Cuprul rezultat se numeşte cupru electrolitic.
Secţiunile standard de conductori electrici sunt: 0,35mm2, 0,5mm2, 0,75mm2, 1mm2, 1,5mm2, 2,5mm2, 4mm2, 6mm2, 10mm2, 16mm2, 25mm2, 35mm2, 50mm2, 70mm2, 95mm2, 120mm2, 150mm2, 185mm2, 240mm2. În S.U.A. se folosesc alte secţiuni standard (vezi tabel cu dimensiuni).
[modifică] Materiale electroizolante
Materialele electroizolante se folosesc ca izolanţi pentru conductoare sau între conductoare şi mantaua cablului. Se folosesc: hârtia electroizolantă cu calităţi speciale care se trage în benzi, polietilena ca izolaţie pentru cabluri, policlorura de vinil pentru fabricarea mantalei, polistirenul la cabluri de frecvenţă înaltă şi cabluri coaxiale.
[modifică] Materiale de impregnare
Ca material de impregnare se foloseşte bitumul care se utilizează în amestecuri pentru cablurile interurbane împreună cu materiale textile ca suport pentru armătura de oţel şi aluminiu.
[modifică] Utilizare
Dupa modul de utilizare cablurile pot fi:
- urbane
- interurbane
- de intercomunicaţie
- speciale;
iar după modul de instalare :
- subterane (în săpătură)
- în canalizaţie, de faţadă
- aeriene
- subfluviale, submarine
[modifică] Caracteristici
După fabricaţie şi în depozite, cablurile sunt supuse unor probe electrice şi mecanice: proba de scurtcircuit şi atingere între conductoare, proba de continuitate, proba de atingere cu mantaua, proba de izolament, proba de străpungere, proba de presiune, proba de uniformitate a cămăşii, proba de dilatare a cămăşii cablului.
Parametrii primari:
- Rezistenţa -- ( Ω/km ).
- Inductanţa -- ( H ).
- interioară - depinde de calităţile magnetice ale materialului şi frecvenţa de lucru
- exterioară - depinde de dimensiunile conductorului
Capacitatea – pentru 1 km, depinde de diametrul conductoarelor şi permitivitatea materialului izolant.
Conductivitatea transversală (perditanţa) – exprimă pierderile de energie ce se produc datorită imperfecţiunii izolaţiei şi distanţei mari dintre conductoare, depinde de frecvenţa de lucru şi natura dielectricului. Impedanţa caracteristică este raportul dintre tensiunea şi intensitatea curentului şi exprimă opoziţia întâmpinată de o undă electromagnetică în propagarea ei pe un anume circuit. Această mărime nu depinde de lungimea circuitului.
Constanta de propagare caracterizează variaţia puterii undei electromagnetice în timpul propagării prin circuit.
